L E G E A nr. 263/2010

 privind sistemul unitar de pensii publice

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20.12.2010

 modificatã şi completatã prin art. XVIII din OUG nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010.

CAPITOLUL I
Dispoziþii generale

Art. 1. – Dreptul la asigurãri sociale este garantat de stat şi se exercitã, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.

Art. 2. – Sistemul public de pensii se organizeazã şi funcţioneazã având ca principii de bazã:
a) principiul unicitãţii, potrivit cãruia statul organizeazã şi garanteazã sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la sistem;
b) principiul obligativitãţii, potrivit cãruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurãri sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivitãţii, conform cãruia fondurile de asigurãri sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurãri sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurãri sociale plãtite;
d) principiul egalitãţii, prin care se asigurã tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege;
e) principiul repartiţiei, pe baza cãruia fondurile de asigurãri sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;
f) principiul solidaritãţii sociale, conform cãruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumã reciproc obligaţii şi beneficiazã de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlãturarea riscurilor asigurate prevãzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stãtãtoare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilitãţii, potrivit cãruia dreptul la pensie nu se prescrie;
i) principiul incesibilitãţii, potrivit cãruia dreptul la pensie nu poate fi cedat total sau parţial.

Art. 3. – (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) asigurat – persoana fizicã pentru care angajatorul este obligat sã reţinã şi sã plãteascã contribuţia individualã de asigurãri sociale, precum şi persoana fizicã ce achitã, în nume propriu, contribuţia de asigurãri sociale, conform prezentei legi;
b) case de pensii sectoriale – casele de pensii care funcţioneazã în subordinea Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã;
c) contract de asigurare socialã – contractul încheiat voluntar între persoane fizice şi casele teritoriale de pensii în scopul asigurãrii în sistemul public de pensii;
d) contribuabil – persoana fizicã sau juridicã ce plãteşte contribuţii de asigurãri sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi;
e) declaraţie individualã de asigurare – documentul depus la casele teritoriale de pensii, pe baza cãruia se înregistreazã în sistemul public de pensii persoanele care desfãşoarã activitãţi independente, asigurate obligatoriu prin efectul legii, în sistemul public de pensii;
f) declaraţie nominalã de asigurare - declaraţia privind evidenţa nominalã a asiguraţilor şi a obligaţiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat;
g) locuri de muncã în condiţii deosebite – locurile de muncã unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toatã durata timpului normal de muncã, pot conduce în timp la îmbolnãviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe asupra securitãţii şi sãnãtãţii în muncã a asiguraţilor;
h) locuri de muncã în condiţii speciale – locurile de muncã unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncã, pot conduce în timp la îmbolnãviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securitãţii şi sãnãtãţii în muncã a asiguraţilor;
i) locuri de muncã în alte condiţii – locurile de muncã şi activitãţi din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care implicã pericol permanent de vãtãmare corporalã gravã, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertãţii - captivitate, terorism, rãpiri, luãri ca ostatici ori alte asemenea situaţii - şi pentru care nu se pot lua mãsuri de prevenire sau de protecţie;
j) perioade asimilate – perioadele pentru care nu s-au datorat sau plãtit contribuţii de asigurãri sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;
k) prestaţii de asigurãri sociale – veniturile de înlocuire acordate, la intervenirea riscurilor asigurate, sub formã de pensii, ajutoare sau alte tipuri de prestaţii prevãzute de prezenta lege, pentru pierderea totalã sau parţialã a veniturilor asigurate;
l) punctaj lunar – numãrul de puncte realizat de asigurat într-o lunã, calculat prin raportarea câştigului salarial brut lunar/solda brutã lunarã sau, dupã caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivã, comunicat de Institutul Naţional de Statisticã;
m) punctaj anual – numãrul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obţinut prin împãrţirea la 12 a sumei punctajelor lunare;
n) punctaj mediu anual – numãrul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadã de activitate şi numãrul anilor corespunzãtori stagiului complet de cotizare prevãzut de lege la data pensionãrii;
o) riscuri asigurate – evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligã instituţiile sistemului public de pensii sã acorde asiguraţilor prestaţiile sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi (invaliditate, bãtrâneţe şi deces);
p) stagiu de cotizare – perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurãri sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu declaraţie individualã de asigurare sau contract de asigurare socialã au datorat şi plãtit contribuţii de asigurãri sociale la sistemul public de pensii;
q) stagiu de cotizare în specialitate – perioada în care o persoanã din sistemul naţional de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare s-a aflat în una din urmãtoarele situaţii:
1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;
2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învãţãmânt din sistemul de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;
3. a fost concentratã sau mobilizatã ca rezervist;
4. a fost în captivitate;
5. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile din sistemul de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare;
6. a avut calitatea de militar angajat pe bazã de contract şi/sau de soldat şi gradat voluntar;
r) stagiu complet de cotizare – perioada de timp prevãzutã de prezenta lege, în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare, pentru a putea beneficia de pensie pentru limitã de vârstã, pensie anticipatã sau pensie anticipatã parţialã;
s) stagiu de cotizare necesar – perioada de timp prevãzutã de prezenta lege, în funcţie de vârstã, în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare, pentru obţinerea unei pensii de invaliditate;
t) stagiu minim de cotizare – perioada minimã de timp prevãzutã de prezenta lege, în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare, pentru a putea beneficia de pensie, la împlinirea vârstei standard de pensionare;
u) stagiu potenţial – perioada de timp prevãzutã de prezenta lege, consideratã stagiu de cotizare şi acordatã la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecţiunilor invalidante;
v) vârstã standard de pensionare – vârsta stabilitã de prezenta lege, pentru bãrbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limitã de vârstã, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care opereazã reducerile prevãzute de lege.
(2) În sensul prezentei legi, prin câştig salarial brut/solda brutã/salariu lunar brut se înţelege veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, conform prevederilor Codului fiscal.

Art. 4. – (1) De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale devine Casa Naţionalã de Pensii Publice, denumitã, în continuare CNPP, instituţie care pãstreazã modul de organizare şi funcţionare, preia personalul, precum şi drepturile şi obligaţiile acesteia.
(2) Administrarea sistemului public de pensii se realizeazã prin CNPP şi prin casele de pensii sectoriale, care se înfiinţeazã, funcţioneazã şi îndeplinesc atribuţiile prevãzute de prezenta lege.
(3) În subordinea CNPP funcţioneazã case judeţene de pensii, în fiecare municipiu-reşedinţã de judeţ, precum şi Casa de pensii a municipiului Bucureşti, denumite, în continuare, case teritoriale de pensii.
(4) CNPP poate înfiinţa case locale de pensii, în funcţie de numãrul şi structura asiguraţilor, care funcţioneazã sub conducerea şi controlul casei judeţene de pensii, respectiv a Casei de pensii a municipiului Bucureşti.

Art. 5. – (1) Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi cetãţeni români, cetãţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
(2) Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetãţenii români, cetãţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, în condiţiile prevãzute de instrumentele juridice cu caracter internaţional la care România este parte.
(3) Asiguraţii au obligaţia sã plãteascã contribuţii de asigurãri sociale şi au dreptul sã beneficieze de prestaţii de asigurãri sociale, conform prezentei legi.

Art. 6. – (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. a) persoanele care desfãşoarã activitãţi pe bazã de contract individual de muncã, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
d) persoanele care realizeazã venituri de naturã profesionalã, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil.
II. persoanele care îşi desfãşoarã activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autoritãţii executive, legislative ori judecãtoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugãreşti, ale cãror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevãzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiazã de drepturi bãneşti lunare, ce se asigurã din bugetul asigurãrilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizeazã, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, şi care se aflã în una din situaţiile urmãtoare:
a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate sã desfãşoare activitãţi economice;
d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacã nu sunt asiguraţii acestora;
e) alte persoane care realizeazã venituri din activitãţi profesionale;
V. cadrele militare trecute în rezervã, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ale cãror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apãrãrii, ordinii publice şi siguranţei naţionale care beneficiazã de ajutoare lunare, ce se asigurã din bugetul de stat, în condiţiile legii;

(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bazã de contract de asigurare socialã, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoanã care doreşte sã se asigure, respectiv sã-şi completeze venitul asigurat.

Art. 7. - (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfãşoarã activitatea asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II, denumite în continuare angajatori, instituţiile care efectueazã plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, precum şi instituţiile care efectueazã plata drepturilor pentru persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V sunt obligate sã întocmeascã şi sã depunã declaraţia nominalã de asigurare.
(2) În situaţia în care se constatã erori în cuprinsul declaraţiilor prevãzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, şi/sau modificãri ale datelor pe baza cãrora se stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevãzute la alin. (1) sunt obligate sã întocmeascã şi sã depunã o declaraţie nominalã de asigurare rectificativã.
(3) Termenele şi modalitãţile de depunere a declaraţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt prevãzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Art. 8. – (1) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, controleazã modul în care angajatorii, precum şi instituţiile care efectueazã plata drepturilor de şomaj, respectã dispoziţiile legale privind întocmirea şi depunerea declaraţiei nominale de asigurare şi a obligaţiilor de platã, precum şi respectarea termenelor de depunere.
(2) Casele de pensii sectoriale controleazã modul în care angajatorii din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale respectã dispoziţiile legale privind întocmirea şi transmiterea declaraţiei nominale de asigurare, precum şi termenele de transmitere.

Art. 9. – (1) Angajatorii, precum şi instituţiile care efectueazã plata drepturilor de şomaj sunt obligate sã punã la dispoziţia reprezentanţilor CNPP şi ai caselor teritoriale de pensii, toate documentele necesare verificãrii legalitãţii şi corectitudinii datelor înscrise în declaraţia nominalã de asigurare şi a obligaţiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(2) Angajatorii din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale au obligaţia de a pune la dispoziţia reprezentanţilor caselor de pensii sectoriale, toate documentele necesare verificãrii legalitãţii şi corectitudinii datelor înscrise în declaraţia nominalã de asigurare şi a obligaţiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 10. – (1) Pentru perioadele de dupã 31 martie 2001, declaraţia nominalã de asigurare prevãzutã la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie documentul pe baza cãruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), declaraţia prevãzutã la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie singurul document pe baza cãruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(3) În situaţiile în care, pentru perioadele prevãzute la alin. (1) şi (2), derularea raporturilor de muncã sau de serviciu nu poate fi doveditã prin declaraţia nominalã de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare şi a punctajului anual, pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, întocmite în condiţiile legii.
(4) Obligaţia prezentãrii actelor doveditoare prevãzute la alin. (3) revine persoanei în cauzã.

Art. 11. – (1) Persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. IV care au cel puţin vârsta de 18 ani, sunt obligate sã se asigure pe baza declaraţiei individuale de asigurare.
(2) Declaraţia individualã de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrãrii în situaţia prevãzutã la alin. (1) la casa teritorialã de pensii competentã, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.
(3) Venitul lunar asigurat pentru persoanele menţionate la alin. (1) este cel stabilit prin declaraţia individualã de asigurare şi nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi mai mare decât valoarea corespunzãtoare a de cinci ori câştigul salarial mediu brut.
(4) Se excepteazã de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. IV, dacã beneficiazã de una dintre categoriile de pensii prevãzute de prezenta lege sau dacã se regãsesc în situaţiile prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II, III şi V.

Art. 12. – (1) Contractul de asigurare socialã prevãzut la art. 6 alin. (2) se încheie între persoana interesatã sau, dupã caz, tutorele, curatorul sau mandatarul acesteia desemnat prin procurã specialã şi casa teritorialã de pensii competentã, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.
(2) Contractul de asigurare socialã se încheie în formã scrisã şi produce efecte de la data înregistrãrii acestuia la casa teritorialã de pensii.

Art. 13. – (1) Venitul asigurat înscris în declaraţia individualã de asigurare sau în contractul de asigurare socialã poate fi modificat prin depunerea unei comunicãri de modificare a declaraţiei individuale de asigurare sau, dupã caz, prin încheierea unui act adiţional la contractul de asigurare socialã.
(2) Declaraţia individualã de asigurare şi contractul de asigurare socialã constituie titluri de creanţã şi devin titluri executorii la data la care creanţa bugetarã este scadentã, conform legii.

Art. 14. – (1) În situaţia în care, pe parcursul derulãrii asigurãrii în baza declaraţiei individuale de asigurare, se face dovada cã existã perioade în care nu se realizeazã venituri, la cererea asiguratului sau din iniţiativa casei teritoriale de pensii, declaraţia poate fi suspendatã.
(2) Pentru perioadele de suspendare prevãzute la alin. (1) nu se datoreazã contribuţie de asigurãri sociale.

Art. 15. – (1) În sistemul public de pensii, evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurãri sociale se realizeazã pe baza codului numeric personal al asiguratului.
(2) Datele cu caracter personal actualizate pentru toţi cetãţenii români, cetãţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, Elveţia şi strãinii care au înregistratã rezidenţa/şederea în România, precum şi ale persoanelor pentru care CNPP şi casele de pensii sectoriale întocmesc documentaţii de platã şi/sau efectueazã plata unor prestaţii sociale, sunt furnizate acestora, gratuit, de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, dupã caz.
(3) Datele prevãzute la alin. (2) sunt furnizate gratuit, la cererea CNPP şi a caselor de pensii sectoriale, şi de oricare altã autoritate, instituţie publicã sau altã instituţie care deţine astfel de informaţii.
(4) Conţinutul, modalitãţile şi termenele de transmitere a informaţiilor prevãzute la alin. (2) se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 16. – Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:
a) vechimea în muncã recunoscutã pentru stabilirea pensiilor pânã la data de 1 aprilie 2001;
b) vechimea în serviciu recunoscutã pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi;
c) perioada cuprinsã între 1 aprilie 2001 şi data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) perioada cuprinsã între 1 ianuarie 2010 şi data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V.

Art. 17. – (1) Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentarã la vechimea în muncã sau la vechimea în serviciu acordatã în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, în cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
(2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele de pânã la data de 1 aprilie 2001 în care o persoanã:
a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevãzute la art. 49;
b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncã în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat.
(3) Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor, anterioarã datei de 1 aprilie 2001.

Art. 18. – Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintã, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncã se acordã perioade suplimentare la vechimea în muncã sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiţii normale, dupã cum urmeazã:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncã;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncã;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncã aşa cum sunt reglementate la art. 29 alin. (2).

Art. 19. – (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datoreazã şi/sau plãtesc contribuţii de asigurãri sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţãri, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) La stabilirea drepturilor de asigurãri sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în alte ţãri, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte şi/sau regulamente comunitare.
(3) În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de asigurãri sociale se achitã în monedã naţionalã.
(4) În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate, stabilite în moneda altor ţãri pe teritoriul României, contribuţiile se plãtesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionalã a României din data stabilitã pentru plata acestor drepturi.

CAPITOLUL II
Bugetul asigurãrilor sociale de stat

Art. 20. – (1) Bugetul asigurãrilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii.
(2) Guvernul elaboreazã anual, pe baza propunerilor CNPP şi ale instituţiilor care au în subordine case de pensii sectoriale, proiectul legii bugetului asigurãrilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.
(3) Casele de pensii sectoriale elaboreazã propuneri pentru bugetul asigurãrilor sociale de stat şi le transmit instituţiilor publice în subordinea cãrora funcţioneazã.
(4) În situaţia în care legea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu a fost adoptatã cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplicã în continuare prevederile bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul precedent, pânã la adoptarea noului buget.

Art. 21. – Veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat provin din:
a) contribuţii de asigurãri sociale, dobânzi şi penalitãţi de întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii;
b) sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurãrilor sociale de stat, care se aprobã prin legile bugetare anuale.

Art. 22. – (1) Cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat acoperã contravaloarea prestaţiilor de asigurãri sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevãzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat se prelevã anual pânã la 3% pentru constituirea unui fond de rezervã.
(3) Fondul de rezervã cumulat nu poate depãşi nivelul cheltuielilor prevãzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervã se utilizeazã pentru acoperirea prestaţiilor de asigurãri sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public de pensii, aprobate prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(5) Fondul de rezervã nu se poate utiliza în primii 3 ani de la începerea constituirii acestuia.
(6) Fondul de rezervã se constituie în anii în care bugetul asigurãrilor sociale de stat este excedentar, nu primeşte sume pentru echilibrare, potrivit art. 21 lit. b), şi numai dupã acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat.

Art. 23. – (1) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, denumitã în continuare ANAF, CNPP şi casele de pensii sectoriale au obligaţia sã coreleze bazele proprii de date pentru realizarea unei evidenţe corecte şi unitare a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la sistemul public de pensii, precum şi la sistemul fondurilor de pensii administrate privat.
(2) CNPP, casele de pensii sectoriale şi ANAF au obligaţia sã îşi transmitã reciproc informaţiile referitoare la sumele reprezentând contribuţia de asigurãri sociale, declarate şi, respectiv, plãtite de angajatori.
(3) CNPP, casele de pensii sectoriale şi ANAF, pe baza informaţiilor prevãzute la alin. (2), identificã situaţiile în care angajatorii nu au respectat prevederile legale privind declararea şi plata contribuţiilor de asigurãri sociale, dispunând mãsurile prevãzute de lege.
(4) Instituţiile prevãzute la alin. (3) îşi acordã reciproc şi gratuit accesul la informaţiile referitoare la declararea şi plata contribuţiilor de asigurãri sociale din bazele de date pe care le au în administrare.
(5) Anual, dupã depunerea declaraţiilor fiscale, ANAF transmite CNPP veniturile realizate de persoanele fizice, altele decât cele care realizeazã venituri din salarii sau asimilate acestora.

Art. 24. – (1) Excedentele anuale ale bugetului asigurãrilor sociale de stat pot fi utilizate în anul urmãtor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, dupã regularizarea cu bugetul de stat, în limita sumelor primite de acesta, potrivit prevederilor art. 21 lit. b).
(2) Eventualul deficit curent al bugetului asigurãrilor sociale de stat se acoperã din fondul de rezervã.
(3) Deficitul din anii precedenţi şi din anul curent al bugetului asigurãrilor sociale de stat rãmas dupã utilizarea fondului de rezervã se finanţeazã din disponibilitãţile contului curent general al trezoreriei statului.

Art. 25. – Disponibilitãţile bãneşti ale asigurãrilor sociale de stat sunt purtãtoare de dobânzi, nivelul dobânzilor stabilindu-se prin convenţii încheiate de CNPP cu trezoreria statului.

Art. 26. – În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurãrilor sociale de stat, dupã epuizarea fondului de rezervã, veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat se completeazã cu sume care se alocã de la bugetul de stat.

CAPITOLUL III
Contribuţia de asigurãri sociale

Art. 27. – (1) În sistemul public de pensii sunt contribuabili, dupã caz:
a) asiguraţii care datoreazã contribuţii individuale de asigurãri sociale;
b) angajatorii şi instituţiile care efectueazã plata ajutoarelor în situaţia persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V;
c) persoanele juridice la care îşi desfãşoarã activitatea asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) şi pct. II, asimilate angajatorului în condiţiile prezentei legi;
d) Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã care administreazã bugetul asigurãrilor pentru şomaj, instituţie care, pentru şomeri, este asimilatã angajatorului;
e) persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2).
(2) Cotele de contribuţii de asigurãri sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncã normale, deosebite, speciale şi alte condiţii de muncã.
(3) Cotele de contribuţii de asigurãri sociale, respectiv cota contribuţiei individuale de asigurãri sociale şi cota contribuţiei de asigurãri sociale datoratã de angajator, sunt prevãzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Cotele de contribuţii de asigurãri sociale pot fi modificate prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(4) În cota de contribuţie individualã de asigurãri sociale prevãzutã la alin. (3) este inclusã şi cota de contribuţie aferentã fondurilor de pensii administrate privat, prevãzutã de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 28. – (1) Condiţiile de muncã în care se desfãşoarã activitatea asiguraţilor din sistemul public de pensii pot fi normale, deosebite şi speciale.
(2) Pentru asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), condiţiile în care se desfãşoarã activitatea pot fi normale, deosebite, speciale şi alte condiţii de muncã.

Art. 29. – (1) Sunt încadrate în condiţii deosebite, locurile de muncã stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevãzute de legislaţia în vigoare la data încadrãrii acestora.
(2) În domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, încadrarea locurilor de muncã în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii se realizeazã pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncã şi a activitãţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificãrile ulterioare şi de Hotãrârea Guvernului nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncã şi activitãţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, cu modificãrile ulterioare.

Art. 30. – (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncã în condiţii speciale sunt cele din:
a) unitãţile miniere, pentru personalul care îşi desfãşoarã activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncã în luna respectivã;
b) activitãţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;
c) activitãţile din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevãzute de actele normative cu regim clasificat emise pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi;
d) aviaţia civilã, pentru personalul navigant prevãzut în anexa nr. 1;
e) activitãţile şi unitãţile prevãzute în anexele nr. 2 şi 3;
f) activitatea artisticã desfãşuratã în profesiile prevãzute în anexa nr. 4.
(2) Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncã în condiţii speciale prevãzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrãrii în condiţii speciale.
(3) Procedura de reevaluare prevãzutã la alin. (2) se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, elaboratã în termen de 9 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(4) Este asimilatã stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncã, prevãzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioarã datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfãşurat activitãţi de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncã încadrate conform legislaţiei anterioare în grupele I şi II de muncã şi care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt încadrate în condiţii speciale de muncã.
(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncã şi perioadele în care un asigurat, care îşi desfãşoarã activitatea în condiţii speciale de muncã, se aflã în concediu pentru incapacitate temporarã de muncã şi/sau în concediu de odihnã, dacã cel puţin în ziua premergãtoare concediului a lucrat în locuri de muncã încadrate în astfel de condiţii de muncã.
Art. 31. – (1) Contribuţia de asigurãri sociale se datoreazã din momentul încadrãrii în una dintre situaţiile prevãzute la art. 6 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare socialã.
(2) Contribuţia individualã de asigurãri sociale se datoreazã de asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II.
(3) Asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2) datoreazã integral cota de contribuţie de asigurãri sociale corespunzãtoare condiţiilor normale de muncã, stabilitã prin lege.
(4) Contribuţia de asigurãri sociale pentru şomeri se suportã integral din bugetul asigurãrilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncã, cu excepţia plãţilor compensatorii şi a veniturilor de completare acordate salariaţilor din industria de apãrare, în perioada de reducere temporarã a activitãţii.
(5) Contribuţia de asigurãri sociale pentru persoanele care beneficiazã de plãţi compensatorii se suportã din bugetul asigurãrilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurãri sociale, cu excepţia cazurilor în care, prin lege, se dispune altfel.
(6) Contribuţia de asigurãri sociale pentru persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V se suportã integral din bugetul de stat, la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncã.
(7) Asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. VI datoreazã contribuţia de asigurãri sociale la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurãri sociale.
(8) Nu datoreazã contribuţia individualã de asigurãri sociale persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. a) pentru veniturile realizate din aceastã calitate în mod ocazional, atunci când pe lângã acestea realizeazã şi venituri de naturã salarialã.
(9) Contribuţia de asigurãri sociale datoratã de contribuabilii prevãzuţi la art. 27 alin. (1) nu se impoziteazã.

Art. 32. – (1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurãri sociale datoratã de cãtre asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II, respectiv de cãtre angajatorii acestora, se fac lunar de cãtre angajatori.
(2) Calculul şi plata contribuţiei de asigurãri sociale pentru şomeri se fac lunar de cãtre instituţia care administreazã bugetul asigurãrilor pentru şomaj, iar în situaţia persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V, de cãtre instituţia care achitã drepturile respective.
(3) Plata contribuţiei de asigurãri sociale datorate de asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2) se face lunar de cãtre aceştia sau, în numele lor, de cãtre orice altã persoanã, în contul casei teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi.
(4) Plata contribuţiei de asigurãri sociale, în cazul asiguraţilor prevãzuţi la art. 6 alin. (2) se poate face şi anticipat, pe o perioadã de cel mult 12 luni.
(5) Calculul şi plata contribuţiei individuale de asigurãri sociale pentru perioada în care asiguratul beneficiazã de indemnizaţie de asigurãri sociale de sãnãtate se efectueazã, dupã caz, de cãtre:
a) angajator, pentru asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II;
b) instituţia abilitatã de lege sã efectueze plãţi din bugetul asigurãrilor pentru şomaj, pentru asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III;
c) casa de asigurãri de sãnãtate, pentru asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV.

Art.33 – Baza lunarã de calcul a contribuţiei individuale de asigurãri sociale în cazul asiguraţilor este prevãzutã în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 34. - Baza lunarã de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale datorate de angajator este prevãzutã în Legea nr. 571/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 35. (1) Baza lunarã de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale pentru şomeri este prevãzutã în Legea nr. 571/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Baza lunarã de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale pentru persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V o constituie cuantumul ajutoarelor lunare, plãtite din bugetul de stat, în condiţiile legii.
(3) Prevederile art. 33 alin. (3) se aplicã şi pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2).

Art. 36. – Baza lunarã de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale pentru asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), o constituie venitul lunar asigurat, înscris în declaraţia individualã de asigurare sau în contractul de asigurare socialã, dar nu mai puţin decât suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi nici mai mult de cinci ori valoarea acestuia.

Art. 37. - (1) Nu se datoreazã contribuţie de asigurãri sociale asupra sumelor expres exceptate, prevãzute în Legea nr. 571/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Sumele asupra cãrora nu se datoreazã contribuţia de asigurãri sociale nu se iau în considerare la stabilirea prestaţiilor din sistemul public de pensii.
Art. 38. – (1) Sumele reprezentând ajutor de deces, care se plãtesc de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, în contul asigurãrilor sociale, se reţin de acesta din contribuţiile de asigurãri sociale datorate pentru luna respectivã.
(2) Sumele reprezentând ajutor de deces plãtite de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, care depãşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivã, se recupereazã din contul asigurãrilor sociale de la casa teritorialã de pensii în raza cãreia se aflã sediul acestuia, respectiv de la casa de pensii sectorialã.
Art. 39. - (1) Contribuţia individualã de asigurãri sociale prevãzutã de lege se vireazã lunar de cãtre angajator, la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului la care acesta este luat în evidenţã ca plãtitor de impozite şi taxe, împreunã cu contribuţia de asigurãri sociale pe care acesta o datoreazã în calitate de contribuabil bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Contribuţia la fondul de pensii administrat privat, care este parte din contribuţia individualã de asigurãri sociale datoratã la sistemul public de pensii, se transmite de CNPP şi de casele de pensii sectoriale fondurilor de pensii administrate privat.
(3) Lunar, pânã cel târziu în data de 20 a lunii urmãtoare celei în care plãtitorii au depus declaraţia nominalã de asigurare, CNPP şi casele de pensii sectoriale transmit fiecãrui administrator lista nominalã de virare a sumelor cãtre fondul de pensii pe care acesta îl administreazã.
(4) Lunar, pânã cel târziu în data de 20 a lunii urmãtoare celei în care angajatorul a depus declaraţia nominalã de asigurare, CNPP şi casele de pensii sectoriale vireazã cãtre fiecare fond de pensii administrat privat, de la bugetul asigurãrilor sociale de stat, suma reprezentând contribuţiile individuale datorate acestor fonduri.
Art. 40. - (1) În cazul asiguraţilor prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), termenul de platã a contribuţiei de asigurãri sociale este pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se datoreazã plata.
(2) Pentru ceilalţi asiguraţi ai sistemului public de pensii termenul de platã a contribuţiei de asigurãri sociale este prevãzut în Legea nr. 571/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Art. 41. – (1) Activitatea privind administrarea creanţelor provenind din contribuţii de asigurãri sociale, datorate de persoanele fizice sau juridice care au calitate de angajator sau de entitãţile asimilate angajatorilor, precum şi constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se realizeazã de ANAF şi unitãţile subordonate acesteia, în baza prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(2) ANAF şi unitãţile sale subordonate, CNPP şi casele de pensii sectoriale colaboreazã şi fac schimb de informaţii privind colectarea şi respectiv, declararea contribuţiilor de asigurãri sociale.
Art. 42. - Pentru persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), activitatea de colectare a contribuţiilor se realizeazã de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, şi de casele de pensii sectoriale, dupã caz.
Art. 43. – În cazul neachitãrii la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat de persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), casele teritoriale de pensii procedeazã la aplicarea mãsurilor de executare silitã pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.
Art. 44. - (1) În situaţia asiguraţilor prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), neplata contribuţiei de asigurãri sociale la termenul prevãzut la art. 40 alin. (1) genereazã plata unor dobânzi şi penalitãţi de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, pânã la data achitãrii sumei datorate, inclusiv.
(2) Cota dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere, prevãzute la alin. (1), se stabileşte potrivit reglementãrilor privind executarea creanţelor bugetare.
(3) Sumele reprezentând dobânzi şi penalitãţi de întârziere se fac venit la bugetul asigurãrilor sociale de stat şi se calculeazã fãrã zecimale, prin rotunjire la leu.
(4) Calculul dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere se efectueazã de cãtre casele teritoriale de pensii.
(5) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la neplata contribuţiei de asigurãri sociale, se completeazã cu prevederile legale privind executarea creanţelor bugetare.

Art. 45. – (1) Perioadele în care persoanele asigurate pe bazã de declaraţie individualã de asigurare sau contract de asigurare socialã nu au achitat contribuţia de asigurãri sociale datoratã, nu se valorificã la stabilirea pensiilor pânã la achitarea acesteia, inclusiv a dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere aferente.
(2) În cazul în care asiguraţii aflaţi în situaţia prevãzutã la art. 6 alin. (1) pct. IV au achitat contribuţia de asigurãri sociale, pentru perioadele pentru care aceasta nu se datora, contribuţia nu se restituie iar stagiul de cotizare realizat se valorificã la stabilirea prestaţiilor de asigurãri sociale.

Art. 46. – Asiguraţii care fac dovada cã nu se mai regãsesc în situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art.6 alin. (1) pct. IV, au obligaţia sã depunã la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaţiei, formularul-tip de încetare a asigurãrii individuale la sistemul public de pensii.

Art. 47. – (1) Contractul de asigurare socialã poate fi reziliat la iniţiativa oricãreia dintre pãrţi, conform clauzelor prevãzute în contract.
(2) În cazul rezilierii contractului de asigurare socialã, contribuţiile de asigurãri sociale achitate nu se restituie iar stagiul de cotizare realizat se valorificã la stabilirea dreptului de pensie.

(1) În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurãrilor sociale de stat de cãtre angajator şi asigurat sau, dupã caz, s-a datorat şi plãtit de cãtre asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2).
(2) Stagiul de cotizare corespunzãtor contribuţiei de asigurãri sociale datorate în condiţiile art. 31 alin. (5) se determinã prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individualã de asigurãri sociale şi cota de contribuţie de asigurãri sociale aprobatã pentru locurile de muncã în condiţii normale.

Art. 49. – (1) În sistemul public de pensii se asimileazã stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) a urmat cursurile de zi ale învãţãmântului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normalã a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomã;
c) a satisfãcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilitã, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurãri sociale, acordate potrivit legii;
e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporarã de muncã cauzatã de accident de muncã şi boli profesionale;
f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pânã la 3 ani;
g) a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învãţãmânt din sistemul de apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.
(2) Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învãţãmânt superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiazã de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) beneficiazã de perioadele asimilate, dacã în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi.
(4) Perioadele asimilate prevãzute la alin. (1) se valorificã pentru obţinerea prestaţiilor de asigurãri sociale în condiţiile prevãzute de prezenta lege.

Art. 50. – (1) Stagiul de cotizare se certificã asiguraţilor, din oficiu, o datã la 2 ani, de CNPP şi de casele de pensii sectoriale.
(2) Stagiul de cotizare se certificã şi la cererea asiguraţilor contra cost. Tariful serviciului respectiv se stabileşte anual de CNPP şi casele de pensii sectoriale.

CAPITOLUL IV
Pensii

Art. 51. – În sistemul public de pensii se acordã urmãtoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limitã de vârstã;
b) pensia anticipatã;
c) pensia anticipatã parţialã;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmaş.

SECţIUNEA 1
Pensia pentru limitã de vârstã

Art. 52. – Pensia pentru limitã de vârstã se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionãrii, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, dupã caz, prevãzute de prezenta lege.

Art. 53. – (1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bãrbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizeazã prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 5.
(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bãrbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizeazã prin creşterea stagiului minim de cotizare, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 5.
(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bãrbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizeazã prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 5.

Art. 54. – (1) În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bãrbaţi. Atingerea acestei vârste se realizeazã prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 6.
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bãrbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizeazã prin creşterea stagiului minim de cotizare în specialitate, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 6.
(3) În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bãrbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizeazã prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 6.

Art. 55. – (1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limitã de vârstã, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, dupã cum urmeazã:
a) conform tabelului nr. 1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncã;

Tabelul nr. 1

Stagiul de cotizare realizat în condiţii deosebite (ani împliniţi)	Reducerea vârstei standard de pensionare cu:
	Ani	Luni
6	1	-
8	1	6
10	2	-
12	2	6
14	3	-
16	3	6
18	4	-
20	4	6
22	5	-
24	5	6
26	6	-
28	6	6
30	7	-
32	7	6
35	8	-

 

b) conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncã încadrate în alte condiţii de muncã prevãzute la art. 29 alin. (2) şi în condiţii speciale prevãzute la art. 30 alin. (1);

Tabelul nr. 2

Stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale (ani împliniţi)	Reducerea vârstei standard de pensionare cu:
	Ani	Luni
2	1	-
3	1	6
4	2	-
5	2	6
6	3	-
7	3	6
8	4	-
9	4	6
10	5	-
11	5	6
12	6	-
13	6	6
14	7	-
15	7	6
16	8	-
17	8	6
18	9	-
19	9	6
20	10	-
21	10	6
22	11	-
23	11	6
24	12	-
25	12	6
26 de ani şi peste	13	-

c) cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în strãinãtate, dupã data de 23 august 1944 şi/sau de prizonierat, în situaţia persoanelor cãrora le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncã, în condiţiile prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) şi la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat.
(2) Persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) beneficiazã de reducerile prevãzute la alin. (1) dacã au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevãzut în anexa nr. 6.

Art. 56. – (1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în locurile de muncã prevãzute la art. 30 alin. (1) lit. a) şi f).
(2) Pentru persoanele prevãzute la alin. (1) reducerea vârstei standard de pensionare este de:
a) 20 de ani, pentru cele prevãzute la art. 30 alin. (1) lit. a);
b) 15 ani, pentru cele prevãzute la art. 30 alin. (1) lit. f).
(3) Vârsta standard de pensionare redusã potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) nu poate fi mai micã de 45 de ani.
(4) Vârsta standard de pensionare redusã potrivit alin. (2) lit. b) nu poate fi mai micã de 50 de ani, cu excepţia balerinilor şi acrobaţilor pentru care vârsta de pensionare nu poate fi mai micã de 40 de ani pentru femei şi 45 de ani pentru bãrbaţi.
(5) Stagiul complet de cotizare pentru persoanele prevãzute la alin. (1) este de 30 de ani.

Art. 57. – (1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) şi persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de cel puţin 17 ani în zona a II-a de expunere la radiaţii, în locurile de muncã prevãzute la art. 30 alin. (1) lit. b).
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã indiferent de vârstã.
(3) Pentru persoanele prevãzute la alin. (1) stagiul complet de cotizare este de 22 ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfãşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii, respectiv de 25 de ani şi 6 luni în cazul celor care au desfãşurat activitate în zona a II-a de expunere la radiaţii.

Art. 58. – Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calitãţii de asigurat beneficiazã de reducerea vârstelor standard de pensionare prevãzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, dupã cum urmeazã:
a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacã au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calitãţii de asigurat, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;
b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacã au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calitãţii de asigurat, cel puţin douã treimi din stagiul complet de cotizare;
c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacã au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calitãţii de asigurat, stagiul complet de cotizare.

Art. 59. – Nevãzãtorii beneficiazã de pensie pentru limitã de vârstã, indiferent de vârstã, dacã au realizat ca nevãzãtor cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.

Art. 60. – (1) Reducerile vârstelor standard de pensionare prevãzute la art. 55, precum şi cele prevãzute de alte acte normative pot fi cumulate fãrã ca reducerea totalã sã fie mai mare de 13 ani.
(2) Vârstele de pensionare reduse în condiţiile alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 52 de ani pentru bãrbaţi, respectiv de 45 de ani pentru persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).

Art. 61. – (1) În situaţia personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã din România, prevederile de la art. 55 alin. (1) lit. b) se aplicã numai în condiţiile realizãrii numãrului minim de ore de zbor, salturi sau starturi aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 581/2001 privind criteriile de încadrare a personalului navigant din aviaţia civilã în condiţii speciale de muncã.
(2) Activitãţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii sunt cele aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 583/2001 privind stabilirea criteriilor de încadrare a activitãţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii.
(3) Activitãţile din anexa nr. 2, avizate în condiţii speciale de muncã, realizate în unitãţile din anexa nr. 3 se considerã în condiţii speciale de muncã numai dacã acestea se desfãşoarã pe durata programului normal de lucru dintr-o lunã.

SECţIUNEA a 2-a
Pensia anticipatã

Art. 62. – (1) Pensia anticipatã se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevãzut de prezenta lege.
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), pentru obţinerea pensiei anticipate, pe lângã condiţiile prevãzute la alin. (1) este necesarã şi realizarea stagiului minim de cotizare în specialitate prevãzut în anexa nr. 6 şi care se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) sunt trecute în rezervã/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstã în grad prevãzutã de statutul cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizãrii unor unitãţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) sunt trecute în rezervã sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasãrii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de cãtre comisiile de expertizã medico-militarã.
(3) La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordãrii pensiei anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. a)-c) şi g).
(4) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii în care se stabileşte cel al pensiei pentru limitã de vârstã.

Art. 63. – La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de pensionare prevãzutã la art. 62 alin. (1) nu poate fi cumulatã cu nici o altã reducere reglementatã de prezenta lege sau de alte acte normative.

Art. 64. – (1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limitã de vârstã pensia anticipatã se transformã în pensie pentru limitã de vârstã şi se recalculeazã prin adãugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plãţii pensiei anticipate.
(2) Transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limitã de vârstã, în condiţiile prevãzute la alin. (1) se face din oficiu.

SECţIUNEA a 3-a
Pensia anticipatã parţialã

Art. 65. – (1) Pensia anticipatã parţialã se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depãşit stagiul complet de cotizare cu pânã la 8 ani.
(2) În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), pentru obţinerea pensiei anticipate parţiale, pe lângã condiţiile prevãzute la alin. (1) este necesarã şi realizarea stagiului minim de cotizare în specialitate prevãzut în anexa nr. 6 şi care se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) sunt trecute în rezervã/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstã în grad prevãzutã de statutul cadrelor militare/poliţiştilor/ funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizãrii unor unitãţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) sunt trecute în rezervã sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasãrii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de cãtre comisiile de expertizã medico-militarã.
(3) La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordãrii pensiei anticipate parţiale nu se iau în considerare perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. a)-c) şi g).
(4) Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limitã de vârstã care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lunã de anticipare, pânã la îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limitã de vârstã.
(5) Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de poluarea remanentã datoritã extracţiei şi prelucrãrii minereurilor neferoase cu conţinut de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc, mangan, fluor, clor, respectiv, Baia Mare, Copşa Micã şi Zlatna, pe o razã de 8 km în jurul acestor localitãţi, beneficiazã de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani fãrã penalizarea prevãzutã la alin. (4).
(6) Prevederile alin. (5) se aplicã pânã la data de 31 decembrie 2030.

Art. 66. – La acordarea pensiei anticipate parţiale, reducerea vârstei standard de pensionare prevãzutã la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulatã cu nicio altã reducere reglementatã de prezenta lege sau de alte acte normative.

Art. 67. – (1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limitã de vârstã pensia anticipatã parţialã se transformã în pensie pentru limitã de vârstã şi se recalculeazã prin eliminarea diminuãrii prevãzute la art. 65 alin. (4) şi prin adãugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plãţii pensiei anticipate parţiale.
(2) Transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limitã de vârstã, în condiţiile prevãzute la alin. (1) se face din oficiu.

SECţIUNEA a 4-a
Pensia de invaliditate

Art. 68. – (1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumãtate din capacitatea de muncã, din cauza:
a) accidentelor de muncã şi bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legãturã cu munca.
(2) Beneficiazã de pensie de invaliditate, în condiţiile prevãzute la alin. (1), şi persoanele care se aflã în situaţiile prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. c) şi g).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevãzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumãtate din capacitatea de muncã, urmare a accidentelor de muncã sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumãtate din capacitatea de muncã şi marii mutilaţi, ca urmare a participãrii la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legãturã cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurãri sociale anterior datei ivirii invaliditãţii din aceastã cauzã, au dreptul la pensie de invaliditate, în aceleaşi condiţii în care se acordã pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncã.

Art. 69. – În raport cu gradul de reducere a capacitãţii de muncã, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizatã prin pierderea totalã a capacitãţii de muncã şi a capacitãţii de autoîngrijire;
b) de gradul II, caracterizatã prin pierderea totalã a capacitãţii de muncã, cu pãstrarea capacitãţii de autoîngrijire;
c) de gradul III, caracterizatã prin pierderea a cel puţin jumãtate din capacitatea de muncã, persoana putând sã presteze o activitate profesionalã, corespunzãtoare a cel mult jumãtate din timpul normal de muncã.

Art. 70. – (1) Criteriile şi normele pe baza cãrora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz, cu avizul Ministerului Sãnãtãţii, care va fi adoptatã în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului alineat.
(2) CNPP şi casele de pensii sectoriale, prin intermediul Institutului Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperare a Capacitãţii de Muncã şi a Comisiilor Centrale de Expertizã Medico - Militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz, organizeazã, îndrumã şi controleazã activitatea de expertizã medicalã şi recuperare a capacitãţii de muncã.

Art. 71. – (1) Evaluarea capacitãţii de muncã, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face la cerere, de cãtre medicul specializat în expertizã medicalã a capacitãţii de muncã, din cadrul CNPP, denumit în continuare medic expert al asigurãrilor sociale, iar în cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) de cãtre comisiile de expertizã medico-militarã de pe lângã spitalele din sistemul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã.
(2) Pentru evaluarea capacitãţii de muncã, cererea şi documentele medicale ale solicitantului se depun la cabinetul de expertizã medicalã a capacitãţii de muncã din cadrul casei teritoriale de pensii competente în funcţie de domiciliul solicitantului sau, dupã caz, la comisiile de expertizã medico-militarã de pe lângã spitalele din sistemul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã.
(3) În urma examinãrii clinice şi analizãrii documentelor medicale, medicul expert al asigurãrilor sociale completeazã raportul de expertizã medicalã a capacitãţii de muncã şi emite decizia medicalã asupra capacitãţii de muncã. În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), comisiile de expertizã medico-militarã de pe lângã spitalele din sistemul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã emit decizii medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, care vor fi avizate de comisia centralã de expertizã medico-militarã a Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor sau Serviciului Român de Informaţii, dupã caz.
(4) În situaţia în care, pentru emiterea deciziei medicale prevãzute la alin. (3), sunt necesare investigaţii sau examinãri de specialitate suplimentare, medicul expert al asigurãrilor sociale propune, dupã caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporarã de muncã, în condiţiile legii.
(5) Decizia medicalã prevãzutã la alin. (3) se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrãrii cererii şi se comunicã în termen de 5 zile de la emitere. În situaţiile prevãzute la alin. (4) termenul de emitere a deciziei medicale se prelungeşte corespunzãtor.
(6) Decizia medicalã asupra capacitãţii de muncã poate fi contestatã, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestaţii sau la comisiile centrale de expertizã medico-militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz.
(7) Comisiile medicale de contestaţii funcţioneazã în cadrul Centrelor Regionale de Expertizã Medicalã a Capacitãţii de Muncã şi Institutului Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperare a Capacitãţii de Muncã.
(8) Contestaţia prevãzutã la alin. (6) se soluţioneazã în termen de 45 de zile de la înregistrare. Decizia emisã în soluţionarea contestaţiei se comunicã în termen de 5 zile de la data soluţionãrii.
(9) Deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertizã medico-militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor prevãzute la alin. (8) pot fi atacate la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare.
(10) Deciziile medicale asupra capacitãţii de muncã, precum şi deciziile prevãzute la alin. (9), necontestate în termen rãmân definitive.

Art. 72. – În vederea efectuãrii de investigaţii şi examinãri de specialitate suplimentare, CNPP, prin instituţiile subordonate, poate încheia contracte de prestãri servicii medicale cu unitãţi sanitare de specialitate, în condiţiile legii.

Art. 73. – (1) Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncã din cauza unor boli obişnuite sau unor accidente care nu au legãturã cu munca beneficiazã de pensie de invaliditate, dacã au realizat stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.

Tabelul nr. 3

 

Vârsta persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra capacitãţii de muncã	Stagiul de cotizare necesar (ani)
pânã la 20 ani	1
de la 20 – 23 ani	2
23 – 25 ani	3
25 – 29 ani	6
29 – 33 ani	9
33 – 37 ani	11
37 – 41 ani	14
41 – 45 ani	17
45 – 49 ani	20
49 – 53 ani	23
53 – 57 ani	25
57- 60 ani	26
Peste 60 de ani	27

(2) Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele prevãzute la art. 58 lit. a) şi b) şi art. 59 dacã au realizat cel puţin jumãtate din stagiul de cotizare necesar prevãzut în tabelul nr. 3.

Art. 74. – Au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevãzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2), (3) şi (4).

Art. 75. – (1) La stabilirea pensiei de invaliditate, se acordã un stagiu potenţial, determinat ca diferenţã dintre stagiul complet de cotizare prevãzut în anexa nr. 5 sau, dupã caz, anexa nr. 6 la prezenta lege şi stagiul de cotizare realizat pânã la data acordãrii pensiei de invaliditate.
(2) Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordãrii pensiei de invaliditate pânã la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevãzutã în anexa nr. 5 sau, dupã caz, anexa nr. 6, la care poate solicita pensie pentru limitã de vârstã.

Art. 76. – (1) În situaţia gradului III de invaliditate, stagiul potenţial prevãzut la art. 75 alin. (1) se acordã numai persoanelor prevãzute la art. 74.
(2) Persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare ca nevãzãtor sau în condiţii de handicap preexistent calitãţii de asigurat li se acordã un stagiu potenţial, determinat ca diferenţã dintre stagiile de cotizare cerute de art. 58 şi art. 59, şi stagiile de cotizare realizate pânã la data acordãrii pensiei de invaliditate.

Art. 77. – (1) Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor reprezintã 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilitã în condiţiile legii.
(3) Indemnizaţia pentru însoţitor se suportã de la bugetul de stat.

Art. 78. – (1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între 1 an şi 3 ani, pânã la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurãrilor sociale sau dupã caz, de cãtre comisiile centrale de expertizã medico-militarã.
(2) Dupã fiecare revizuire medicalã, medicul expert al asigurãrilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertizã medico-militarã, emit o nouã decizie medicalã asupra capacitãţii de muncã prin care se stabileşte, dupã caz:
a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) redobândirea capacitãţii de muncã.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modificã sau înceteazã începând cu luna urmãtoare celei în care s-a emis decizia medicalã asupra capacitãţii de muncã, emisã în urma revizuirii medicale.
(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicalã atrage suspendarea plãţii pensiei începând cu luna urmãtoare celei în care era prevãzutã revizuirea medicalã sau, dupã caz, încetarea plãţii pensiei, în condiţiile legii.
(5) Revizuirea medicalã se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacã starea sãnãtãţii lor s-a îmbunãtãţit sau, dupã caz, s-a agravat.
(6) Decizia medicalã asupra capacitãţii de muncã emisã la revizuirea medicalã urmeazã aceleaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform art. 71.

Art. 79. – (1) Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:
a) prezintã invaliditãţi care afecteazã ireversibil capacitatea de muncã;
b) au împlinit vârstele standard de pensionare prevãzute de prezenta lege;
c) au vârsta mai micã cu pânã la 5 ani faţã de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.
(2) Constatarea situaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. a) se face numai cu avizul Institutului Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperarea Capacitãţii de Muncã sau ale comisiilor centrale de expertizã medico-militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz.

Art. 80. – (1) Institutul Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperarea Capacitãţii de Muncã, Centrele Regionale de Expertizã Medicalã a Capacitãţii de Muncã sau comisiile centrale de expertizã medico-militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii pot convoca pentru expertizare pensionarul de invaliditate. Concluziile expertizãrii sunt obligatorii şi definitive.
(2) Neprezentarea la Institutul Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperarea Capacitãţii de Muncã, la centrele regionale de expertizã medicalã a capacitãţii de Muncã sau la comisiile centrale de expertizã medico-militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, din motive imputabile pensionarului, atrage suspendarea plãţii pensiei.
(3) Suspendarea plãţii pensiei prevãzute la alin. (2) se face începând cu luna urmãtoare celei în care neprezentarea s-a comunicat cãtre casa teritorialã de pensii sau cãtre casa de pensii sectorialã, dupã caz.

Art. 81. – (1) Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor prevãzuţi la art. 79 alin. (1), sunt obligaţi sã urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurãrilor sociale care a emis decizia medicalã asupra capacitãţii de muncã, în vederea reintegrãrii socio-profesionale.
(2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligaţiei prevãzute la alin. (1) atrage suspendarea plãţii pensiei începând cu luna urmãtoare constatãrii.
(3) Casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale efectueazã controlul asupra respectãrii programelor recuperatorii, pe baza normelor metodologice emise.
(4) Suspendarea plãţii pensiei înceteazã cu luna urmãtoare reluãrii sau, dupã caz, începerii programelor recuperatorii.

Art. 82. – (1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limitã de vârstã, pensia de invaliditate devine pensie pentru limitã de vârstã.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1) se acordã, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.
(3) Indemnizaţia pentru însoţitor prevãzutã la art. 77 se menţine şi pe durata acordãrii pensiei pentru limitã de vârstã.

SECţIUNEA a 5-a
Pensia de urmaş

Art. 83. – Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacã susţinãtorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Art. 84. – Copiii au dreptul la pensie de urmaş:
a) pânã la vârsta de 16 ani;
b) dacã îşi continuã studiile într-o formã de învãţãmânt organizatã potrivit legii, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãşi vârsta de 26 de ani;
c) pe toatã durata invaliditãţii de orice grad, dacã aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevãzute la lit. a) sau b).

Art. 85. – (1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel puţin 15 ani.
(2) În cazul în care durata cãsãtoriei este mai micã de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminueazã cu 0,5% pentru fiecare lunã, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de cãsãtorie în minus.

Art. 86. – (1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstã, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel puţin un an.
(2) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstã şi de durata cãsãtoriei, dacã decesul soţului susţinãtor s-a produs ca urmare a unui accident de muncã sau a unei boli profesionale şi dacã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau dacã acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevãzut la art. 33 alin. (5).

Art. 87. – Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 85 şi la art. 86 alin. (1) beneficiazã de pensie de urmaş pe o perioadã de 6 luni de la data decesului, dacã în aceastã perioadã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau dacã acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevãzut la art. 33 alin. (5).

Art. 88. – Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinãtorului, unul sau mai mulţi copii în vârstã de pânã la 7 ani, beneficiazã de pensie de urmaş pânã la data împlinirii de cãtre ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau dacã acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevãzut la art. 33 alin. (5).

Art. 89. – (1) Pensia de urmaş se stabileşte, dupã caz, din:
a) pensia pentru limitã de vârstã aflatã în platã sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinãtorul decedat;
b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinãtorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limitã de vârstã.
(2) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinãtor, aferent pensiei prevãzute la alin. (1), în funcţie de numãrul urmaşilor îndreptãţiţi, astfel:
a) 50% - pentru un singur urmaş;
b) 75% - pentru 2 urmaşi;
c) 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

Art. 90. – Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii pãrinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş, calculate dupã fiecare pãrinte.

Art. 91. – În cazul modificãrii numãrului de urmaşi, pensia se recalculeazã în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (2).

Art. 92. – Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş dupã soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasã pensie.

Art. 93. – Persoanele prevãzute la art. 84 lit. c) şi la art. 86 alin. (1) sunt expertizate, revizuite medical şi au obligaţia de a urma programele recuperatorii, conform reglementãrilor prevãzute pentru pensia de invaliditate.

SECţIUNEA a 6-a
Calculul pensiilor

Art. 94. – (1) Cuantumul pensiei se determinã prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.
(2) La determinarea cuantumului pensiei conform alin. (1) şi a cuantumului indemnizaţiei pentru însoţitor prevãzutã la art. 77 alin. (2), fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarului.

Art. 95. – (1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numãrul de ani corespunzãtor stagiului complet de cotizare, prevãzut în anexa nr. 5 sau, dupã caz, anexa nr. 6.
(2) În situaţia persoanelor prevãzute la art. 56 - 59, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete prevãzute la aceste articole.
(3) În cazul persoanelor care realizeazã stagii de cotizare în mai multe situaţii, pentru care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se determinã prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzãtor stagiilor complete de cotizare prevãzute de prezenta lege, pentru fiecare dintre situaţiile respective.
(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a punctajului lunar se utilizeazã 5 zecimale.

Art. 96. – (1) Punctajul anual al asiguratului se determinã prin împãrţire la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
(2) Punctajul lunar se calculeazã prin raportarea câştigului salarial brut/solda brutã sau, dupã caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivã, comunicat de Institutul Naţional de Statisticã.
(3) În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat privat, punctajul lunar stabilit în condiţiile prezentei legi, se corecteazã cu raportul dintre contribuţia datoratã la sistemul public de pensii şi contribuţia prevãzutã de lege pentru condiţii normale de lucru.
(4) Pentru lunile pentru care Institutul Naţional de Statisticã încã nu a comunicat câştigul salarial mediu brut se utilizeazã, pentru întreaga lunã, ultimul câştig salarial mediu brut comunicat.

Art. 97. – (1) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului lunar al asiguratului se utilizeazã:
a) cuantumul pensiei de invaliditate, în situaţia prevãzutã la art. 49 alin. (1) lit. a);
b) 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective, în situaţiile prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c), f) şi g);
c) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã în situaţiile prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. e).
(2) În cazul persoanelor care beneficiazã de perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. a) şi care, în aceeaşi perioadã, obţin venituri pentru care se datoreazã contribuţia de asigurãri sociale, la calculul punctajului lunar al asiguratului se iau în considerare, prin cumulare, aceste venituri şi cele stabilite pentru perioadele asimilate.

Art. 98. – (1) Pentru stagiul potenţial, acordat persoanelor în drept sã obţinã o pensie de invaliditate, punctajul lunar este de:
a) 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;
b) 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;
c) 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate.
(2) Pentru perioadele în care persoana a fost şomer, la determinarea punctajului lunar se iau în considerare drepturile bãneşti lunare acordate care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale.
(3) Se excepteazã de la prevederile alin. (2) persoanele care beneficiazã de plãţi compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia din bugetul asigurãrilor pentru şomaj. În acest caz la determinarea punctajului lunar se utilizeazã suma obţinutã în urma aplicãrii asupra drepturilor primite a raportului dintre cota de contribuţie individualã de asigurãri sociale şi cota de contribuţie de asigurãri sociale aprobatã pentru locurile de muncã în condiţii normale.
(4) Pentru perioadele de asigurare realizate de cãtre persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. V, la determinarea punctajului lunar se utilizeazã cuantumul ajutorului lunar care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale.
(5) În situaţia asiguraţilor prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. d), la determinarea punctajului lunar se utilizeazã suma obţinutã în urma aplicãrii asupra venitului care a constituit bazã de calcul a contribuţiei individuale de asigurãri sociale, a raportului dintre cota de contribuţie individualã de asigurãri sociale şi cota de contribuţie de asigurãri sociale aprobatã pentru locuri de muncã în condiţii normale.

Art. 99. – (1) Pentru asiguraţii care au realizat stagiul minim de cotizare şi care contribuie la sistemul public de pensii dupã împlinirea vârstei standard de pensionare prevãzutã în anexa nr. 5, punctajul lunar realizat în perioada respectivã se majoreazã cu 0,5%.
(2) Pentru asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) care au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate şi care contribuie la sistemul public de pensii dupã împlinirea vârstei standard de pensionare prevãzutã în anexa nr. 6, punctajul lunar realizat în perioada respectivã se majoreazã cu 0,5%.
(3) Majorarea punctajului lunar prevãzutã la alin. (1) şi (2) nu se acordã pentru perioadele în care se cumuleazã pensia cu venituri de naturã salarialã.

Art. 100. – Persoanele care au desfãşurat activitãţi în locuri de muncã încadrate în grupele I şi a II-a de muncã, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfãşurat activitãţi în locuri de muncã încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncã, potrivit legii, beneficiazã de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, dupã cum urmeazã:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncã, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 sau în locuri de muncã încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în grupa I de muncã, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 sau în locuri de muncã încadrate în condiţii speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele în care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncã potrivit legii.

Art. 101. – CNPP şi casele de pensii sectoriale comunicã asiguraţilor punctajul anual şi punctajul cumulat pentru perioadele de cotizare, în condiţiile art. 50.

Art. 102. – (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei.
(2) Valoarea punctului de pensie se majoreazã anual cu 100% din rata inflaţiei la care se adaugã 50% din creşterea realã a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.
(3) În situaţia în care unul dintre indicatorii prevãzuţi la alin. (2), realizaţi pe anul precedent, are valoare negativã, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizeazã indicatorul cu valoare pozitivã.
(4) În situaţia în care indicatorii prevãzuţi la alin. (2), realizaţi pe anul precedent, au valori negative se pãstreazã ultima valoare a punctului de pensie.
(5) Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majoreazã anual cu 100% din rata inflaţiei la care se adaugã 45% din creşterea realã a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creşterea realã a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anualã a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5 procente în fiecare an.
(6) Începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majoreazã anual cu 100% din rata inflaţiei realizatã pe anul precedent.

SECţIUNEA a 7-a
Stabilirea şi plata pensiilor

Art. 103. – (1) Pensia se acordã la cererea persoanei îndreptãţite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei cãreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul minor, dupã caz, depusã personal sau prin mandatar desemnat prin procurã specialã.
(2) Cererea de pensionare, împreunã cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevãzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorialã de pensii competentã, în a cãrei razã domiciliazã persoana. Pentru persoanele din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cererea de pensionare, împreunã cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevãzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa de pensii sectorialã competentã, în funcţie de ultimul loc de muncã.
(3) În aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte, persoanele domiciliate în strãinãtate pot transmite cererea prin care solicitã pensie din sistemul public de pensii, împreunã cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevãzute de prezenta lege, la casa teritorialã de pensii competentã, în funcţie de ultimul loc în care au fost asigurate în România, respectiv la casa de pensii sectorialã competentã.
(4) Cererea de pensionare, depusã conform prevederilor alin. (2) sau (3), poate fi retrasã de persoana care a depus-o, pânã la emiterea deciziei de pensionare.
(5) Pentru cadrele militare şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care aparţin Ministerului Justiţiei, Serviciului de Protecţie şi Pazã, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cererile de pensionare se depun la casele de pensii sectoriale care funcţioneazã în subordinea Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz, potrivit protocoalelor încheiate între acestea.

Art. 104. – (1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevãzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitatã.
(2) Pensiile se stabilesc, prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, dupã caz, emisã în condiţiile prevãzute de prezenta lege şi se acordã de la data înregistrãrii cererii.
(3) În funcţie de elementele specifice fiecãrei categorii de pensie, pensiile se acordã şi de la o altã datã, dupã cum urmeazã:
a) de la data încetãrii plãţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã sau, dupã caz, de la data încetãrii calitãţii de asigurat, cu excepţia asiguraţilor prevãzuţi la art. 6 alin. (2), dacã cererea a fost înregistratã în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, în situaţia pensiei de invaliditate;
b) din prima zi a lunii urmãtoare celei în care a avut loc decesul, dacã cererea a fost depusã în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordatã persoanei al cãrei susţinãtor era pensionar, la data decesului;
c) de la data decesului, dacã cererea a fost înregistratã în termen de 30 de zile de la aceastã datã, în situaţia pensiei de urmaş acordatã persoanei al cãrei susţinãtor nu era pensionar, la data decesului;
d) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacã cererea a fost înregistratã în termen de 30 de zile de la aceastã datã, în situaţia pensiei de urmaş acordatã persoanei care îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinãtorului.

Art. 105. – În sistemul public de pensii, pensiile se plãtesc de la data acordãrii, stabilitã prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, dupã caz, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plãtesc de la data încetãrii calitãţii de asigurat.

Art. 106. – (1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisã de casa teritorialã de pensii, respectiv de casa de pensii sectorialã, în termen de 45 de zile de la data înregistrãrii cererii.
(2) Decizia prevãzutã la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cãrora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
(3) În termen de 30 de zile de la comunicare, decizia de pensie poate fi anulatã la cererea titularului.
(4) Decizia casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale se comunicã persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.

Art. 107. – (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plãţii drepturilor de pensie, se constatã diferenţe între sumele stabilite şi/sau plãtite şi cele legal cuvenite, casa teritorialã de pensii, respectiv casa de pensii sectorialã opereazã, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificãrile ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicãrii prevederilor alin. (1) se acordã sau se recupereazã, dupã caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatãrii diferenţelor.
(3) Pensia poate fi recalculatã prin adãugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevãzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
(4) Pensionarii pentru limitã de vârstã care, dupã data înscrierii la pensie, realizeazã stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condiţiile legii.
(5) Sumele rezultate în urma aplicãrii prevederilor alin. (3) şi (4) se acordã începând cu luna urmãtoare celei în care a fost înregistratã solicitarea.

Art. 108. – (1) În sistemul public de pensii plata pensiei se face lunar.
(2) Pensia se plãteşte personal titularului, tutorelui sau curatorului acestuia, persoanei cãreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul urmaş sau, dupã caz, mandatarului desemnat prin procurã specialã.

Art. 109. – (1) Plata pensiei se face, în funcţie de opţiunea pensionarului, prin mandat poştal, în cont curent sau în cont de card, în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate între CNPP, casele de pensii sectoriale şi Compania Naţionalã „Poşta Românã" – S.A. sau, dupã caz, între CNPP, casele de pensii sectoriale şi bãnci.
(2) Prevederile de la alin. (1) se aplicã şi în situaţia celorlalte drepturi bãneşti pentru stabilirea şi plata cãrora competenţa revine, potrivit legii, caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale.
(3) Casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale transmit lunar, la domiciliul beneficiarilor din România, prin Compania Naţionalã „Poşta Românã" – S.A., taloanele de platã a drepturilor prevãzute la alin. (1) şi (2), indiferent de modalitatea de platã pentru care au optat beneficiarii acestora.

Art. 110. – (1) Cheltuielile cu transmiterea cãtre beneficiari a drepturilor prevãzute la art. 109 alin. (1) şi (2), cât şi cele cu transmiterea taloanelor de platã la domiciliul beneficiarilor din România se suportã din bugetele din care se finanţeazã drepturile respective, şi se determinã dupã cum urmeazã:
a) prin aplicarea unui procent, asupra sumelor plãtite, în situaţia în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor;
b) prin stabilirea unui tarif, pentru un talon, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru plata în cont curent sau în cont de card şi cãrora li se transmite la domiciliu numai talonul de platã;
c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situaţia în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card.
(2) Procentul şi tariful prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) se stabilesc prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(3) Procentul prevãzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere sã nu depãşeascã 1% din valoarea totalã a sumelor plãtite.
(4) Comisionul bancar prevãzut la alin. (1) lit. c) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere sã nu depãşeascã 0,15% din valoarea totalã a sumelor plãtite.

Art. 111. – (1) Beneficiarii drepturilor bãneşti stabilite de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale, care nu au domiciliul în România, pot opta pentru transferul în strãinãtate al acestor drepturi, în condiţiile legii.
(2) Prestaţiile de asigurãri sociale cuvenite beneficiarilor stabiliţi în strãinãtate aferente drepturilor prevãzute la art. 19 alin. (2) pot fi transferate în alte ţãri, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte, în moneda ţãrilor respective sau într-o altã monedã asupra cãreia s-a convenit.
(3) Cheltuielile generate de transferul în strãinãtate al prestaţiilor de asigurãri sociale, inclusiv comisioanele de schimb valutar, se suportã de beneficiar, cu excepţia plãţilor care intrã sub incidenţa Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de platã, în cazul acestora din urmã comisioanele fiind suportate, proporţional, de cãtre beneficiar şi de cãtre casele teritoriale de pensii, respectiv de cãtre casele sectoriale de pensii.
(4) Cheltuielile generate de transferul din strãinãtate al prestaţiilor de asigurãri sociale, cuvenite şi neîncasate, se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 112. – Procedurile referitoare la efectuarea operaţiunilor de platã a drepturilor bãneşti se aprobã prin ordine ale conducãtorilor CNPP şi ai caselor de pensii sectoriale.

Art. 113. – (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei înceteazã începând cu luna urmãtoare celei în care a intervenit una dintre urmãtoarele cauze:
a) pensionarul a decedat;
b) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cãrora i-a fost acordatã pensia;
c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevãzut la art. 84 lit. c), precum şi cel prevãzut la art. 86 alin. (1), şi-au redobândit capacitatea de muncã, potrivit legii;
d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de urmaş prevãzut la art. 84 lit. c) sau cel prevãzut la art. 86 alin. (1), nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicalã obligatorie;
e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevãzut la art. 84 lit. c) sau cel prevãzut la art. 86 alin.(1), nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevãzutã la art. 80;
f) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevãzut la art. 84 lit. c) sau cel prevãzut la art. 86 alin. (1), nu a mai urmat programele recuperatorii prevãzute la art. 81 alin. (1);
g) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaş, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 84 lit. c);
h) pensionarul urmaş a fost condamnat, printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, pentru infracţiunea de omor sau tentativã de omor, comisã asupra susţinãtorului.
(2) Modificãrile intervenite în starea civilã a persoanei, de naturã sã conducã la încetarea plãţii pensiei, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), se comunicã de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
(3) Instanţele judecãtoreşti au obligaţia sã comunice, în scris, informaţiile de naturã sã conducã la încetarea plãţii pensiei, în termen de 10 zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii pronunţate în situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. h), casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii sectoriale în evidenţele cãreia se aflã pensionarul condamnat.

Art. 114. – (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendã începând cu luna urmãtoare celei în care a intervenit una dintre urmãtoarele cauze:
a) pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurãrilor sociale, dacã potrivit prevederilor acesteia pensia se plãteşte de cãtre celãlalt stat;
b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regãseşte în una dintre situaţiile prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;
c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevãzut la art. 84 lit. c) ori cel prevãzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintã la revizuirea medicalã obligatorie sau la convocarea Institutului Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperare a Capacitãţii de Muncã, a Centrelor Regionale de Expertizã Medicalã a Capacitãţii de Muncã sau a comisiilor centrale de expertizã medico-militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii;
d) pensionarul de invaliditate nu mai urmeazã programele recuperatorii, întocmite de medicul expert al asigurãrilor sociale, prevãzute la art. 81 alin. (1);
e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regãseşte în una dintre situaţiile prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;
f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regãseşte în una din situaţiile prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depãşind jumãtate din programul normal de lucru al locului de muncã respectiv;
g) pensionarul urmaş, prevãzut la art. 84 lit. a) a împlinit vârsta de 16 ani şi nu face dovada continuãrii studiilor;
h) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, realizeazã venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacã acestea sunt mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut prevãzut la art. 33 alin. (5);
i) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, s-a recãsãtorit;
j) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, opteazã pentru o altã pensie, potrivit legii, din acelaşi sistem, sau dintr-un alt sistem de asigurãri sociale, neintegrat sistemului public de pensii;
k) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.
(2) În situaţia copilului, beneficiar al unei pensii de urmaş, în condiţiile prevãzute la art. 84 lit. b), care nu face dovada continuãrii studiilor, plata pensiei se suspendã începând cu data de 1 octombrie a anului în curs.
(3) Plata indemnizaţiei pentru însoţitor, prevãzute la art. 77 alin. (1), se suspendã pe perioada în care pensionarul este internat într-o instituţie de asistenţã socialã sau într-o unitate medicalã specializatã, în care se asigurã supraveghere şi îngrijire permanente, cu excepţia situaţiilor în care pensionarul este nevãzãtor.
(4) Suspendarea plãţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se poate face şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plãţii se face începând cu luna urmãtoare celei în care a fost înregistratã cererea.

Art. 115. – În sistemul public de pensii, reluarea plãţii pensiei se face, la cerere, dupã cum urmeazã:
a) începând cu luna urmãtoare celei în care a fost înlãturatã cauza care, potrivit legii, a dus la suspendarea plãţii pensiei, dacã cererea a fost depusã în termen de 30 de zile de la data la care cauza suspendãrii a fost înlãturatã;
b) începând cu luna urmãtoare celei în care a fost depusã cererea, dacã depunerea acesteia s-a fãcut dupã expirarea termenului prevãzut la lit. a);
c) de la data începerii anului şcolar, în situaţia în care suspendarea plãţii pensiei s-a fãcut în temeiul prevederilor art. 114 alin. (1) lit. g).

Art. 116. – Încetarea, suspendarea sau reluarea plãţii pensiei, cât şi orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisã de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condiţiile respectãrii regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Art. 117. – Prevederile prezentei legi, referitoare la stabilirea şi modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea şi reluarea plãţii acestora, se aplicã şi indemnizaţiilor acordate prin legi speciale, ale cãror stabilire şi platã se aflã, potrivit legii, în competenţa materialã a caselor teritoriale de pensii, respectiv a caselor de pensii sectoriale, cu excepţia situaţiilor în care legea specialã de reglementare dispune altfel.

Art. 118. – (1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, urmãtoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii pentru limitã de vârstã;
b) nevãzãtorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
d) copiii, pensionari de urmaş, prevãzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
(2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activitãţi profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacã acestea nu depãşesc 35% din câştigul salarial mediu brut prevãzut la art. 33 alin. (5).

Art. 119. – Pensionarii sistemului public de pensii sunt obligaţi sã comunice casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii sectoriale, în evidenţele cãreia se aflã, orice schimbare în situaţia proprie, de naturã sã conducã la modificarea condiţiilor în funcţie de care i-a fost stabilitã sau i se plãteşte pensia, în termen de 15 zile de la data apariţiei acesteia.

Art. 120. – (1) Sumele neîncasate de cãtre pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, dupã caz, drepturi restante de pensie, cuvenite şi neîncasate pânã la deces, se plãtesc soţului supravieţuitor, copiilor, pãrinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.

CAPITOLUL V
Alte drepturi de asigurãri sociale

Art. 121. – În sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai pot acorda, în condiţiile prezentei legi, urmãtoarele prestaţii:
a) tratament balnear, altul decât cel care, potrivit legii, se suportã de la bugetul fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, pentru asiguraţi şi pensionari;
b) bilete de odihnã, pentru asiguraţi;
c) ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al familiei unuia dintre aceştia.

Art. 122. – (1) Acordarea prestaţiilor privind tratamentul balnear se face prin atribuirea de bilete de tratament, solicitanţilor îndreptãţiţi, în limita numãrului de locuri asigurate în unitãţi de tratament din proprietatea CNPP, precum şi a numãrului de locuri contractate cu alte unitãţi de profil şi a sumelor alocate pentru aceastã prestaţie prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
(2) Asiguraţii şi pensionarii sistemului public de pensii pot beneficia de tratament balnear, în condiţiile prezentei legi, dupã cum urmeazã:
a) gratuit – pensionarii de invaliditate, în cadrul programului de recuperare întocmit de medicul expert al asigurãrilor sociale;
b) cu suportarea de cãtre beneficiar a unei contribuţii bãneşti – asiguraţii sistemului public de pensii şi pensionarii, alţii decât cei prevãzuţi la lit. a).
(3) Durata tratamentului balnear este de 12 - 18 zile.
(4) Contravaloarea prestaţiilor acordate în condiţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi diferenţa dintre contravaloarea prestaţiilor şi contribuţia bãneascã prevãzutã la alin. (2) lit. b) se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(5) Criteriile pe baza cãrora se acordã bilete pentru tratament balnear, precum şi nivelul contribuţiei bãneşti individuale a asiguraţilor şi a pensionarilor se aprobã anual, prin ordin comun al conducãtorilor CNPP şi ai caselor de pensii sectoriale.
(6) Locurile de tratament balnear se asigurã în unitãţile de tratament din proprietatea CNPP şi, în completare, prin contracte încheiate potrivit legii, cu alte unitãţi de profil. La încheierea contractelor, se va ţine seama de gradul de solicitare al staţiunii şi de categoria de confort oferitã, precum şi de nivelul maxim al tarifelor, stabilit de CNPP şi casele de pensii sectoriale, ce poate fi suportat din bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 123. – (1) Biletele de odihnã se pot acorda, în condiţiile prezentei legi, asiguraţilor sistemului public de pensii care îşi desfãşoarã activitatea în instituţiile publice în care nu este reglementatã constituirea fondului social, cu suportarea de cãtre beneficiar a unei pãrţi din costul biletului. Diferenţa pânã la costul integral al biletului de odihnã se suportã de la bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(2) Criteriile pe baza cãrora se acordã bilete de odihnã, precum şi nivelul cotei de participare individualã a asiguraţilor se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 124. - Numãrul biletelor de odihnã, al biletelor de tratament balnear, inclusiv cele care se acordã gratuit categoriilor de persoane beneficiare ale prevederilor unor legi cu caracter reparatoriu, precum şi modul de acordare, de distribuire şi de decontare a acestora, se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 125. – (1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiazã de ajutor de deces o singurã persoanã care face dovada cã a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, dupã caz, soţul supravieţuitor, copilul, pãrintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoanã care face aceastã dovadã.
(2) Dovada prevãzutã la alin. (1) se poate face prin orice mijloc de probã admis de lege.
(3) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut prevãzut la art. 33 alin. (5).

Art. 126. - (1) Asiguratul sau pensionarul beneficiazã de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului.
(2) Se considerã membru de familie, în sensul prezentei legi:
a) soţul;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstã de pânã la 18 ani sau, dacã îşi continuã studiile, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncã, indiferent de vârstã, dacã şi-au pierdut capacitatea de muncã înaintea vârstelor menţionate;
c) pãrinţii şi bunicii oricãruia dintre soţi.
(3) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintã jumãtate din cuantumul prevãzut la art. 125 alin. (3).

Art. 127. – (1) Ajutorul de deces se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat şi se acordã, la cerere, pe baza certificatului de deces.
(2) Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionatã de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.

Art. 128. – În cazul în care, potrivit legii, angajatorul îşi suspendã temporar activitatea sau activitatea acestuia înceteazã prin: divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciarã, lichidare judiciarã, faliment sau prin orice altã modalitate prevãzutã de lege, ajutorul de deces cuvenit şi neachitat, potrivit legii, se achitã din bugetul asigurãrilor sociale de stat de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale.

Art. 129. – (1) Ajutorul de deces se achitã în termen de 24 de ore de la solicitare de:
a) angajator, în cazul decesului asiguratului prevãzut la art. 6 alin. (1) pct. I, II şi V, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
b) instituţia care gestioneazã bugetul asigurãrilor pentru şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
c) casa teritorialã de pensii, respectiv casa de pensii sectorialã, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului prevãzut la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), respectiv al unui membru de familie al acestuia.
(2) În situaţia persoanelor asigurate în sistemul public de pensii pe baza contractului de asigurare socialã încheiat anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, ajutorul de deces se achitã de casa teritorialã de pensii la care se aflã în evidenţã.

Art. 130. – (1) Ajutorul de deces se achitã persoanei îndreptãţite sau mandatarului desemnat, prin procurã specialã, de cãtre aceasta.
(2) Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data decesului.
(3) Cuantumul ajutorului de deces solicitat potrivit alin. (1) se achitã la nivelul cuvenit la data decesului.

CAPITOLUL VI
Casa Naţionalã de Pensii Publice şi casele de pensii sectoriale

Art. 131. – (1) CNPP este instituţie publicã de interes naţional, cu personalitate juridicã, organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administreazã sistemul public de pensii.
(2) CNPP se aflã sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(3) Sediul CNPP este în municipiul Bucureşti.
(4) Casa de pensii a municipiului Bucureşti şi casele judeţene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridicã.
(5) CNPP are în subordine Institutul Naţional de Expertizã Medicalã şi Recuperare a Capacitãţii de Muncã, denumit în continuare I.N.E.M.R.C.M., care este instituţie publicã cu personalitate juridicã şi autonomie ştiinţificã. În subordinea I.N.E.M.R.C.M. se înfiinţeazã Centre Regionale de Expertizã Medicalã a Capacitãţii de Muncã.
(6) Statutul şi structura organizatoricã ale I.N.E.M.R.C.M. se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al I.N.E.M.R.C.M. şi al serviciilor teritoriale de expertizã medicalã a capacitãţii de muncã.
(7) CNPP este acţionar unic la Societatea Comercialã de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacitãţii de Muncã T.B.R.C.M. - S.A.
(8) CNPP are în subordine Centrul Naţional de Formare Profesionalã a Personalului din Domeniul Pensiilor Publice, ca instituţie cu personalitate juridicã şi autonomie ştiinţificã iar cheltuielile curente şi de capital se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 132. – (1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţeazã în subordinea Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz, ca structuri cu personalitate juridicã şi sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Casele de pensii sectoriale prevãzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1).
(3) Activitatea caselor de pensii sectoriale prevãzute la alin. (1) este coordonatã metodologic de CNPP.

SECţIUNEA 1
Organizarea CNPP şi a caselor de pensii sectoriale

Art. 133. – (1) Conducerea CNPP este asiguratã de preşedinte şi consiliul de administraţie, compus din 23 persoane, dintre care un preşedinte şi 22 de membri.
(2) Preşedintele CNPP este numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Preşedintele CNPP este şi preşedinte al consiliului de administraţie.
(3) Preşedintele exercitã o funcţie asimilatã funcţiilor de demnitate publicã.
(4) Preşedintele are rang de secretar de stat şi este salarizat la nivelul prevãzut de lege pentru aceastã funcţie.
(5) Membrii consiliului de administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, ai caselor de pensii sectoriale, patronatelor, sindicatelor şi pensionarilor, dupã cum urmeazã:
a) 5 reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale;
b) 3 reprezentanţi ai caselor de pensii sectoriale, desemnaţi de conducãtorii instituţiilor publice prevãzute la art. 132 alin. (1);
c) 5 reprezentanţi ai patronatelor, desemnaţi de organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
d) 5 reprezentanţi ai sindicatelor, desemnaţi de organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;
e) 4 reprezentanţi ai pensionarilor, desemnaţi de organizaţiile naţionale ale pensionarilor.
(6) Sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale şi sindicale care îndeplinesc condiţiile prevãzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(7) Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi sau desemnaţi potrivit prevederilor alin. (5) pe o perioadã de 4 ani.
(8) Consiliul de administraţie funcţioneazã în mod legal în prezenţa a cel puţin 15 dintre membrii sãi.
(9) Pe durata exercitãrii mandatului, preşedintele şi membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi de cãtre cei care i-au numit, respectiv desemnat.
(10) În cazul încetãrii mandatului, ca urmare a revocãrii, a demisiei sau a decesului, vor fi numite, respectiv desemnate, alte persoane pânã la expirarea duratei mandatului iniţial.

Art. 134. – (1) CNPP îşi elaboreazã statutul propriu care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Statutul cuprinde în mod obligatoriu atribuţiile consiliului de administraţie, ale preşedintelui CNPP, modul de organizare şi funcţionare a CNPP, atribuţiile caselor teritoriale de pensii, precum şi modul de colaborare cu casele de pensii sectoriale.
(3) Modul de organizare şi funcţionare a societãţii comerciale prevãzute la art. 131 alin. (7) se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 135. – Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, adoptatã în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi.

Art. 136. – (1) Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, ministrul apãrãrii naţionale, ministrul administraţiei şi internelor şi directorul Serviciului Român de Informaţii sunt ordonatori principali de credite pentru bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(2) Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale poate delega atribuţiile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare, preşedintelui CNPP.
(3) Directorii caselor teritoriale de pensii sunt ordonatori terţiari de credite pentru bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(4) Directorii caselor de pensii sectoriale sunt ordonatori terţiari de credite pentru cheltuielile cu prestaţiile achitate din bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 137. – (1) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat, în limita unui procent de pânã la 3% aplicat asupra cheltuielilor anuale totale prevãzute prin legea bugetului asigurãrilor sociale de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în condiţiile legii.
(2) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se suportã din bugetul de stat prin bugetele instituţiilor publice în subordinea cãrora funcţioneazã.
(3) Sumele necesare administrãrii procesului de afiliere la fondurile de pensii administrate privat, cele ocazionate de virarea contribuţiei la aceste fonduri, precum şi celelalte cheltuieli aferente se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat, în limita procentului prevãzut la alin. (1).

SECţIUNEA a 2-a
Atribuţiile CNPP, ale caselor teritoriale de pensii şi ale caselor de pensii sectoriale

Art. 138. – În aplicarea prevederilor prezentei legi, CNPP îndeplineşte, în principal, urmãtoarele atribuţii:
a) îndrumã şi controleazã modul de aplicare a dispoziţiilor legale de cãtre casele teritoriale de pensii;
b) furnizeazã datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurãrilor sociale de stat;
c) prezintã Guvernului şi partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurãrilor sociale de stat;
d) îndrumã metodologic casele de pensii sectoriale;
e) stabileşte, în cooperare cu casele de pensii sectoriale modalitatea tehnicã de evidenţã a contribuabililor la sistemul public de pensii, a drepturilor şi obligaţiilor de asigurãri sociale, precum şi a modului de colaborare cu Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date;
f) publicã anual raportul de activitate;
g) organizeazã cooperarea cu instituţii similare din alte ţãri, în vederea coordonãrii prestaţiilor de asigurãri sociale din domeniul propriu de competenţã, pentru lucrãtorii migranţi;
h) colecteazã şi vireazã contribuţiile de asigurãri sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
i) urmãreşte încasarea veniturilor bugetului asigurãrilor sociale de stat, organizeazã, îndrumã şi controleazã activitatea privind executarea creanţelor bugetare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
j) ia mãsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientã a patrimoniului sistemului public de pensii, precum şi pentru asigurarea integritãţii acestuia;
k) ia mãsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurãri sociale;
l) asigurã evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii;
m) asigurã evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurãri sociale la nivel naţional, pe baza codului numeric personal;
n) certificã, la termenele stabilite prin decizie a preşedintelui CNPP stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat;
o) controleazã activitatea de expertizã medicalã şi recuperare a capacitãţii de muncã;
p) aplicã prevederile convenţiilor internaţionale de asigurãri sociale, la care România este parte, precum şi ansamblul reglementãrilor comunitare şi dezvoltã relaţii cu organisme similare în domeniul asigurãrilor sociale din alte ţãri, în limita competenţelor prevãzute de lege;
q) organizeazã selecţia, pregãtirea şi perfecţionarea profesionalã a personalului din domeniul asigurãrilor sociale;
r) asigurã introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţã;
s) asigurã reprezentarea în faţa instanţelor judecãtoreşti în litigiile în care este parte ca urmare a aplicãrii dispoziţiilor prezentei legi;
ş) organizeazã activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
t) asigurã exportul în strãinãtate al prestaţiilor stabilite potrivit reglementãrilor legale în domeniu;
ţ) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale.

Art. 139. – În aplicarea prevederilor prezentei legi, casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale îndeplinesc, în principal, urmãtoarele atribuţii:
a) colecteazã şi vireazã contribuţiile de asigurãri sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) urmãresc încasarea veniturilor bugetului asigurãrilor sociale de stat; organizeazã, îndrumã şi controleazã activitatea privind executarea creanţelor bugetare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
c) iau mãsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientã a patrimoniului sistemului public de pensii, precum şi pentru asigurarea integritãţii acestuia;
d) iau mãsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurãri sociale;
e) asigurã evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii;
f) asigurã evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurãri sociale la nivel naţional, pe baza codului numeric personal;
g) certificã, la termenele stabilite prin decizie a preşedintelui CNPP, stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat;
h) controleazã activitatea de expertizã medicalã şi recuperare a capacitãţii de muncã;
i) aplicã prevederile convenţiilor internaţionale de asigurãri sociale, la care România este parte, precum şi ansamblul reglementãrilor comunitare şi dezvoltã relaţii cu organisme similare în domeniul asigurãrilor sociale din alte ţãri, în limita competenţelor prevãzute de lege;
j) organizeazã selecţia, pregãtirea şi perfecţionarea profesionalã a personalului din domeniul asigurãrilor sociale;
k) asigurã introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţã;
l) asigurã reprezentarea în faţa instanţelor judecãtoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicãrii dispoziţiilor prezentei legi;
m) organizeazã activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
n) asigurã exportul în strãinãtate al prestaţiilor stabilite potrivit reglementãrilor legale în domeniu;
o) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale.

Art. 140. – (1) Realizarea atribuţiilor ce revin caselor teritoriale de pensii, potrivit legii, este supusã controlului CNPP.
(2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNPP, potrivit legii, este supusã controlului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(3) Realizarea atribuţiilor ce revin caselor de pensii sectoriale, potrivit legii, este supusã controlului Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, dupã caz.

Art. 141. – (1) Salarizarea personalului CNPP, al caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se realizeazã, potrivit legii.
(2) Cheltuielile curente şi de capital ale CNPP, caselor teritoriale de pensii, I.N.E.M.R.C.M şi Centrelor Regionale de Expertizã Medicalã a Capacitãţii de Muncã se suportã din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(3) Cheltuielile curente şi de capital ale caselor de pensii sectoriale se suportã din bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor în subordinea cãrora funcţioneazã.

CAPITOLUL VII
Rãspunderea juridicã

Art. 142. – Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.

SECţIUNEA 1
Infracţiuni

Art. 143. – Completarea declaraţiei nominale de asigurare de cãtre funcţionar cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stagiul de cotizare sau contribuţia de asigurãri sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurãrilor sociale de stat constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului penal.

SECţIUNEA a 2-a
Contravenţii

Art. 144. – Constituie contravenţie urmãtoarele fapte:
a) nedepunerea la termen a declaraţiei nominale de asigurare, prevãzutã la art. 7;
b) nedepunerea declaraţiei individuale de asigurare, prevãzutã la art. 11;
c) nerespectarea cotelor de contribuţie de asigurãri sociale stabilite potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi art. 31;
d) nerespectarea metodologiei şi a criteriilor de încadrare în condiţii deosebite de muncã;
e) nerespectarea prevederilor art. 33-36 privind baza de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale;
f) nerespectarea prevederilor art. 44 privind neplata şi calculul majorãrilor de întârziere la plata contribuţiei de asigurãri sociale;
g) nerespectarea prevederilor art. 119 privind obligaţia comunicãrii modificãrilor intervenite referitoare la condiţiile de acordare a pensiei;
h) neachitarea, de cãtre angajator, în condiţiile stabilite de lege, a ajutorului de deces;
i) calculul şi plata eronatã ale ajutorului de deces de instituţia care efectueazã plata acestuia;
j) nerespectarea termenelor prevãzute de lege pentru plata contribuţiei de asigurãri sociale;
k) neplata de cãtre angajator, timp de 3 luni consecutiv, în condiţiile legii, a contribuţiei de asigurãri sociale la bugetul asigurãrilor sociale de stat;
l) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale CNPP, ale caselor teritoriale de pensii, precum şi ale caselor de pensii sectoriale, documentele justificative şi actele de evidenţã necesare în vederea stabilirii obligaţiilor de asigurãri sociale, precum şi în vederea recuperãrii creanţelor prin executare silitã;
m) nerespectarea prevederilor art. 161 alin. (1);
n) neplata, timp de trei luni consecutiv, în condiţiile legii, a contribuţiei de asigurãri sociale datoratã de asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV;
o) fapta persoanei de a nu transmite, 3 luni consecutive, la casele teritoriale de pensii, respectiv la casele de pensii sectoriale, declaraţia nominalã de asigurare ;
p) fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadã de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurãrilor sociale de stat, contribuţia de asigurãri sociale reţinutã de la asigurat.

Art. 145. – (1) Contravenţiile prevãzute la art. 144 se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevãzute la lit. b), c), f), g), i), m), n) şi o);
b) cu amendã de la 1.500 lei la 5.000 lei, cele prevãzute la lit. a), d), e), h), j), l) şi p);
c) cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, cea prevãzutã la lit. k).
(2) Nivelul amenzilor, prevãzut la alin. (1), poate fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 146. – Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 144 şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 145 se fac de cãtre organele de control ale CNPP, prin casele teritoriale de pensii, de cãtre ANAF şi unitãţile sale subordonate, precum şi de organele de control ale caselor de pensii sectoriale.

Art. 147. – Amenzile contravenţionale, aplicate potrivit prevederilor art. 145 şi art. 146 constituie venituri la bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 148. – (1) Dispoziţiile referitoare la contravenţii prevãzute la art. 144-146 se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la obligaţiile faţã de bugetul asigurãrilor sociale de stat se completeazã cu prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificãrile ulterioare.

CAPITOLUL VIII
Jurisdicţia asigurãrilor sociale

Art. 149. – (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centralã de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestãrii reprezintã procedurã administrativã prealabilã, obligatorie, fãrã caracter jurisdicţional.
(3) Comisia Centralã de Contestaţii funcţioneazã în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevãzut la alin. (1) sunt definitive.

Art. 150. – (1) Comisia Centralã de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii sunt organisme de verificare, care examineazã şi hotãrãsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale şi urmãresc aplicarea corectã a legislaţiei referitoare la pensiile publice.
(2) Organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiilor de contestaţii care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, ministrului apãrãrii naţionale, ministrului administraţiei şi internelor şi directorului Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În soluţionarea contestaţiilor, Comisia Centralã de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii adoptã hotãrâri.
(4) Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrãrii acesteia.

Art. 151. – (1) Hotãrârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunicã persoanelor în cauzã şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, dupã caz, în termen de 5 de zile de la adoptare.
(2) Hotãrârile prevãzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã competentã, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) Hotãrârile prevãzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecãtoreşti în termenul prevãzut la alin. (2) sunt definitive.

Art. 152. – Jurisdicţia asigurãrilor sociale se realizeazã prin tribunale şi curţi de apel.
Art. 153. – Tribunalele soluţioneazã în primã instanţã litigiile privind:
a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurãri sociale;
b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurãri sociale;
d) hotãrârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţioneazã în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie;
e) deciziile Comisiilor Medicale de Contestaţii şi ale Comisiilor Centrale de Expertizã Medico-Militarã ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacitãţii de muncã;
f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurãri sociale;
g) modul de stabilire şi de platã a pensiilor şi a altor drepturi de asigurãri sociale;
h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi;
i) contestaţiile împotriva mãsurilor de executare silitã, dispuse în baza prezentei legi;
j) alte drepturi şi obligaţii de asigurãri sociale nãscute în temeiul prezentei legi.

Art. 154. – (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adreseazã instanţei în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adreseazã instanţei în a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Art. 155. – (1) Împotriva hotãrârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentã.
(2) Hotãrârile curţilor de apel, precum şi hotãrârile tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, sunt definitive şi irevocabile.

Art. 156. – Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurãrilor sociale, se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Art. 157. – Cererile în faţa oricãror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legãturã cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurãri sociale, sunt scutite de taxã de timbru.

CAPITOLUL IX
Dispoziţii tranzitorii

Art. 158. – (1) Perioadele de vechime în muncã realizate în grupele I şi a II-a de muncã pânã la data de 1 aprilie 2001, constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepţia celor realizate în activitãţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1) sunt încadrate în condiţii speciale.
(2) Adeverinţele care atestã încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncã sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Art. 159. – (1) Pentru perioadele prevãzute la art. 16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncã, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizatã pânã la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncã, carnetul de asigurãri sociale sau cu alte acte prevãzute de lege.
(2) Pentru perioadele prevãzute la art. 16 lit. b), dovada vechimii în serviciu, realizatã pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu fişa de pensie, fişa matricolã sau alte documente legale.
(3) Pentru perioadele prevãzute la art. 16 lit. c), dovada stagiului de cotizare realizat pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu adeverinţa eliberatã în baza declaraţiilor privind evidenţa nominalã a asiguraţilor şi a obligaţiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, a declaraţiei de asigurare sau a contractului de asigurare socialã, dupã caz.

Art. 160. – (1) Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe mãsura preluãrii datelor din actele doveditoare prevãzute la art. 159 alin. (1).
(2) Certificarea stagiului de cotizare, realizat pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale se face de casele de pensii sectoriale, pe mãsura preluãrii datelor din actele doveditoare prevãzute la art. 159 alin. (2).

Art. 161. – (1) Cererile în legãturã cu eliberarea actelor prevãzute de lege, prin care se face dovada vechimii în muncã, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a stagiului de cotizare, necesare stabilirii drepturilor de pensie, sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane.
(2) Cererile prevãzute la alin. (1) se soluţioneazã în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii.

Art. 162. – (1) În cazul în care în carnetul de muncã, în carnetul de asigurãri sociale sau în oricare alt act prevãzut de lege au fost înregistrate salarii pe orã ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, dupã caz, zilnice cu numãrul mediu de ore pe lunã, respectiv cu numãrul mediu de zile lucrãtoare pe lunã din perioadele respective, astfel:
a) 25,5 zile (204 ore) pe lunã, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;
b) 24,5 zile (196 ore) pe lunã, pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 martie 1990;
c) 23,6 zile (189 ore) pe lunã, pentru perioada 1 martie 1990 - 30 septembrie 1990;
d) 21,25 zile (170 ore) pe lunã, pentru perioada 1 octombrie 1990 - 1 ianuarie 1997;
e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lunã, pentru anul 1997;
f) 21,25 zile (170 ore) pe lunã, pentru anul 1998;
g) 21,50 zile (172 ore) pe lunã, pentru anul 1999;
h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lunã, pentru anul 2000;
j) 21,42 zile (171,36 ore) pe lunã, pentru anul 2001;
k) 21,25 zile (170 ore) pe lunã, pentru anul 2002;
l) pentru anul 2003 şi în continuare numãrul mediu de zile şi, respectiv, de ore lucrãtoare pe luni se vor calcula conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la zilele de sãrbãtoare legalã.
(2) În situaţiile în care, pentru o anumitã perioadã care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncã sau în alte acte doveditoare, nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul minim pe ţarã, în vigoare în perioada respectivã.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizeazã:
a) un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncã sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale;
b) un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962, în situaţia în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultã, pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare, un numãr de puncte mai mic decât cel prevãzut la lit. b).
(4) În situaţia în care, pentru perioade ulterioare datei de 31 august 1947, în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcţie de reformele monetare.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplicã pentru toate perioadele care constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, cu excepţia perioadelor asimilate prevãzute de lege.
(6) Pentru persoanele prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) care nu pot dovedi cu acte drepturile salariale de care au beneficiat în perioadele anterioare intrãrii în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut/net, dupã caz, din perioada respectivã.

Art. 163. – (1) Pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurãri sociale, integrate în sistemul asigurãrilor sociale de stat pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, dupã caz, salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurãri sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncã.
(2) Pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unitãţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţãranii cu gospodãrie individualã din zonele necooperativizate, pânã la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, punctajul anual este 0,57255 puncte.
(3) Pentru perioadele de contribuţie realizate conform Legii nr. 80/1992, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, la determinarea punctajului lunar se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plãtit contribuţia de asigurãri sociale.
(4) Pentru perioadele de stagiu de cotizare prevãzute la art. 16 lit. d) la determinarea punctajului lunar se ia în calcul cuantumul ajutorului.

Art. 164. – (1) Pentru perioadele necontributive, care potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime în muncã utilã la pensie, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizeazã salariul minim pe economie, brut sau net, dupã caz, sau salariul de bazã minim brut pe ţarã din perioadele respective.
(2) Pentru perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. a)-c) şi g) realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 la determinarea punctajului lunar se utilizeazã salariul minim pe economie, brut sau net, dupã caz, sau salariul de bazã minim brut pe ţarã din perioadele respective.
(3) Pentru perioadele recunoscute ca vechime în muncã, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 republicat, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizeazã 1,5 salarii minime pe economie, brute sau nete, dupã caz, din perioadele respective.
(4) În situaţiile prevãzute la alin. (3), în care persoana a realizat şi stagii de cotizare, la determinarea punctajului lunar al acesteia se utilizeazã salariul lunar, brut sau net, dupã caz, avut în perioadele respective, dacã acesta este mai mare decât 1,5 salarii minime pe economie.
(5) Pentru perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1), realizate în intervalul cuprins între data de 1 aprilie 2001 şi data intrãrii în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizeazã:
a) cuantumul pensiei de invaliditate în situaţiile prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. a);
b) 25 % din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective în situaţiile prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c) şi g).
(6) Pentru perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. d), realizate în intervalul cuprins între data de 1 aprilie 2001 şi data de 1 ianuarie 2006, la calculul punctajului lunar se utilizeazã cuantumul indemnizaţiilor de asigurãri sociale.
(7) Pentru perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. e), realizate în intervalul cuprins între data de 1 ianuarie 2005 şi data intrãrii în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizeazã cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã cauzatã de accident de muncã şi boli profesionale.
(8) Pentru perioadele asimilate prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. f) realizate în intervalul cuprins între data de 1 ianuarie 2006 şi data intrãrii în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizeazã 25 % din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective.

Art. 165. – (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeazã salariile brute sau nete, dupã caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncã, astfel:
a) salariile brute, pânã la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pânã la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângã salariile prevãzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, dupã data de 1 aprilie 1992, au fãcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncã sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unitãţi, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Sporul de vechime care se utilizeazã la stabilirea punctajelor lunare este urmãtorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
- 3% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 5-10 ani;
- 5% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 10-15 ani;
- 7% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 15-20 ani;
- 10% pentru o vechime în muncã totalã de peste 20 ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
- 3% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 3-5 ani;
- 6% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 5-10 ani;
- 9% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 10-15 ani;
- 12% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 15-20 ani;
- 15% pentru o vechime în muncã totalã de peste 20 ani.
(4) Pentru perioadele de dupã 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncã sau în alte acte doveditoare.
(5) Salariile medii şi minime pe economie, brute sau nete, dupã caz, pentru fiecare an, pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt prevãzute în anexele nr.7 şi 8.
(6) Pentru perioadele anterioare anului 1938, precum şi pentru perioada cuprinsã între 1939-1946 inclusiv, la stabilirea punctajului lunar se utilizeazã salariul mediu corespunzãtor anului 1938.
(7) Pentru perioadele anterioare anului 1949 se utilizeazã salariul minim corespunzãtor anului 1949.

Art. 166. – La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsã între 1 aprilie 2001 şi data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se utilizeazã venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurãri sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominalã a asiguraţilor şi a obligaţiilor de platã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat sau, dupã caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socialã.

Art. 167. – În cazul persoanelor prevãzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare intrãrii în vigoare a prezentei legi, se utilizeazã solda brutã sau netã/salariul brut sau net, dupã caz.

Art. 168. – (1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentarã cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiazã de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea urmãtoarelor procente la punctajele lunare realizate în aceste perioade, astfel:
a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967-1 ianuarie 1973;
b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973-1 ianuarie 1978;
c) 14% pentru perioada 1 ianuarie1978-1 iulie 1986;
d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986-1 noiembrie 1990;
e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990-1 aprilie 1991;
f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991-1 aprilie 1992;
g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992-1 ianuarie 1999;
h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999-1 februarie 1999;
i) 17% pentru perioada de dupã 1 februarie 1999.
(2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentarã beneficiazã de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea urmãtoarelor procente la punctajele lunare realizate în aceste perioade, astfel:
a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977-1 ianuarie 1978;
b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978-1 iulie 1986.

Art. 169. – (1) Pensionarii sistemului public de pensii ale cãror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncã, beneficiazã de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, dupã cum urmeazã:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în grupa I de muncã;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfãşurat activitãţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncã.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, aprobatã cu completãri prin Legea nr. 78/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncã necesarã deschiderii dreptului la pensie prevãzutã de acte normative cu caracter special.
(3) De creşterea punctajelor anuale prevãzutã la alin. (1) beneficiazã şi persoanele ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevãzute de legislaţia în vigoare în perioada respectivã.
(4) Prevederile alin. (1) se aplicã prin acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultatã şi cea acordatã conform Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, aprobatã prin Legea nr. 154/2009.
(5) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicãrii prevederilor alin. (1) – (4) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în platã, se menţine acest cuantum pânã la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevãzutã de lege, se obţine un cuantum al pensiei mai mare.
(6) Prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncã dupã data de 1 aprilie 2001, se aplicã şi persoanelor înscrise la pensie anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Art. 170. – (1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplicã un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea datã.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã o singurã datã, la înscrierea iniţialã la pensie.

Art. 171. – La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, inclusiv categoriile de pensii prevãzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înţelesul prezentei legi.

Art. 172. – (1) Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoanã a fost asiguratã simultan la douã sau mai multe sisteme de asigurãri sociale care au fost integrate în sistemul asigurãrilor sociale de stat, la stabilirea punctajului, perioadele respective se iau în calcul o singurã datã.
(2) Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoanã a fost asiguratã simultan la sistemul de asigurãri sociale şi pensii pentru agricultori, sistemul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi la sistemul de asigurãri sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumuleazã veniturile asigurate din perioadele respective.
(3) Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoanã a fost asiguratã simultan la sistemul public de pensii şi la sistemul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, dupã caz, la stabilirea pensiei se iau în considerare toate veniturile asigurate din perioadele respective.

Art. 173. – (1) În cazul modificãrii numãrului de urmaşi dupã intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru o pensie stabilitã pe baza legislaţiei anterioare, pensia de urmaş cuvenitã soţului supravieţuitor se recalculeazã potrivit prezentei legi, cu pãstrarea condiţiilor existente la data deciziei iniţiale.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi în cazul pensiilor de invaliditate stabilite pe baza legislaţiei anterioare, la modificarea încadrãrii într-un alt grad de invaliditate.

Art. 174. – Litigiile care se referã la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrãrii în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza cãreia a fost stabilit dreptul.

Art. 175. - (1) Evidenţa nominalã a persoanelor asigurate din luna de raportare se realizeazã prin declaraţia prevãzutã la art. 296^19 alin. (1).
(2) Modelul declaraţiei individuale de asigurare, al contractului de asigurare socialã, precum şi modelele celorlalte documente necesare în vederea evidenţei drepturilor şi obligaţiilor de asigurãri sociale prevãzute de prezenta lege se stabilesc de CNPP, se aprobã prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 176. – La data intrãrii în vigoare a prezentei legi CNPP comunicã conturile în care se vireazã sumele reprezentând contribuţia de asigurãri sociale.

Art. 177. – (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, contribuţia individualã de asigurãri sociale, suportatã de asiguraţii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), nu va diminua venitul net al acestora.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se realizeazã prin majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate corespunzãtor diferenţei între cota de contribuţie individualã de asigurãri sociale, prevãzutã de prezenta lege şi cota de contribuţie individualã prevãzutã de legislaţia anterioarã.
(3) Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate, astfel încât contribuţia de asigurãri sociale suportatã de asiguraţii prevãzuţi la alin. (1) sã nu conducã la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Art. 178. – Cererile înregistrate şi nesoluţionate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii.

CAPITOLUL X
Dispoziţii finale

Art. 179. – (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurãri sociale se recupereazã de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani.
(2) În cazul prestaţiilor de asigurãri sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevãzute la alin. (1) se efectueazã de cãtre angajator sau, dupã caz, de instituţia care efectueazã plata drepturilor de asigurãri sociale.
(3) CNPP prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele de pensii sectoriale recupereazã sumele plãtite necuvenit de la plãtitorii prevãzuţi la alin. (2).
(4) Sumele plãtite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recupereazã de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
(5) Debitele reprezentând contribuţii de asigurãri sociale sau prestaţii de asigurãri sociale, mai mici de 10 lei, nu se urmãresc.
(6) Sumele rãmase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmãresc.
(7) Sumele cu titlu de contribuţii de asigurãri sociale, rãmase nerecuperate de pe urma asiguraţilor prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV, decedaţi, nu se mai urmãresc.

Art. 180. – (1) Sumele încasate necuvenit, cu titlu de prestaţii de asigurãri sociale, ca urmare a unei infracţiuni sãvârşite de beneficiar, se recupereazã de la acesta, de la data primei plãţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, pânã la recuperarea integralã a prejudiciului.
(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), rãmase nerecuperate de la asiguraţii decedaţi, nu se mai urmãresc.

Art. 181. – (1) Debitele provenite din prestaţii de asigurãri sociale se recupereazã prin executorii proprii ai CNPP, precum şi ai caselor de pensii sectoriale şi se fac venit la bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) se aplicã prevederile Codului de procedurã fiscalã în materie.

Art. 182. – Angajatorii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi sã punã la dispoziţie CNPP, caselor teritoriale de pensii şi caselor de pensii sectoriale, dupã caz, datele şi documentele necesare întocmirii evidenţelor privind stagiul de cotizare.

Art. 183. – În aplicarea prezentei legi, CNPP poate emite norme, aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 184. – (1) Baza de date privind asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia celor prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) este proprietatea CNPP şi are caracter confidenţial.
(2) Bazele de date privind asiguraţii sistemului public de pensii prevãzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) sunt proprietatea caselor de pensii sectoriale şi au caracter confidenţial.

Art. 185. – Stabilirea şi plata unor drepturi finanţate din bugetul de stat se efectueazã în continuare de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, şi de casele de pensii sectoriale.

Art. 186. – Institutul Naţional de Statisticã are obligaţia sã comunice CNPP şi caselor sectoriale de pensii, câştigul salarial mediu brut, pânã în ultima zi a lunii în curs, pentru luna precedentã.

Art. 187. – (1) În cazul pensiilor din sistemul public de pensii provenite din fostul sistem de asigurãri sociale al agricultorilor, cuantumul pensiei aferent punctajelor medii anuale se suportã de la bugetul de stat.
(2) Se suportã, de asemenea, de la bugetul de stat partea din cuantumul pensiei aferentã punctajelor medii anuale obţinute prin valorificarea, dupã data de 1 aprilie 2001, a fiecãrui an util realizat în cadrul fostelor unitãţi agricole cooperatiste, a fiecãrui an de contribuţie realizat de ţãranii cu gospodãrie individualã din zonele necooperativizate, pânã la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 80/1992, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi a perioadelor de contribuţie realizate, conform acestei legi, dupã data de 29 iulie 1992 şi pânã la data de 1 aprilie 2001.
(3) Cuantumul pensiei de invaliditate stabilit conform prezentei legi, a cãrei cauzã o constituie accidentul de muncã sau boala profesionalã, se suportã din fondurile sistemului de asigurare pentru accidente de muncã şi boli profesionale din bugetul asigurãrilor sociale de stat.
(4) Prevederile alin. (3) se aplicã şi în cazul pensiei de urmaş dacã decesul susţinãtorului s-a produs ca urmare a unui accident de muncã sau boalã profesionalã.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplicã şi în situaţia pensiilor, stabilite anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Art. 188. – (1) La efectuarea oricãror operaţiuni care nu sunt legate de stabilirea şi de plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurãri sociale de cãtre CNPP, de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale se percep tarife sau comisioane procentuale de pânã la 3%, aplicate asupra sumei totale ce face obiectul operaţiunii financiare.
(2) Operaţiunile pentru care se plãtesc tarife sau se percep comisioane, precum şi nivelul acestora se stabilesc prin decizia preşedintelui CNPP.
(3) Sumele rezultate ca urmare a aplicãrii prevederilor alin. (1) se fac venit la bugetul asigurãrilor sociale de stat.

Art. 189. – Baza lunarã de calcul a contribuţiei de asigurãri sociale, stabilitã prin prezenta lege se aplicã în mod corespunzãtor şi contribuţiei de asigurãri pentru accidente de muncã şi boli profesionale.

Art. 190. – Aplicaţia informaticã utilizatã la stabilirea pensiilor se omologheazã şi este publicã.

Art. 191. – (1) Expertizele dispuse de instanţele judecãtoreşti în litigiile de asigurãri sociale, se efectueazã numai de experţi specializaţi în asigurãri sociale.
(2) În vederea pregãtirii şi atestãrii experţilor specializaţi în asigurãri sociale, Ministerul Justiţiei efectueazã modificãrile necesare în legislaţia specificã.

Art. 192. – (1) Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurãri sociale neintegrate acestuia, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncã sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limitã de vârstã, de invaliditate şi de urmaş.
(2) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevãzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c) şi g), care constituie şi vechime în muncã sau în serviciu în sistemele proprii de asigurãri sociale neintegrate sistemului public de pensii, se iau în calcul, opţional, în unul dintre sisteme.

Art. 193. – (1) Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 70 alin. (1), art. 132, art. 135 şi art. 194, care intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prevederile alin. (2) – (6) ale art. 102, precum şi cele ale art. 169 alin. (6) şi art. 170 intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

Art. 194. – Guvernul României va elabora şi va înainta Parlamentului spre adoptare, pânã la sfârşitul anului 2010, un proiect de lege privind pensiile ocupaţionale.

Art. 195. – Anexele nr. 1 - 8 fac parte integrantã din prezenta lege.

Art. 196. – La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:
a) Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) art. 29 şi 52 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, cu modificãrile ulterioare;
d) Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 2 iunie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 595/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurãri sociale ale poliţiştilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
f) art. 68, art. 681 alin.(2) şi 682- 684 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
g) art. 49 - 51 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicatã, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008;
h) art. 74 - 77, art.80, art. 81 şi art. 96, din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009;
i) art. 43 - 52 şi art. 54 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007;
j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009;
k) art. 127 alin. (3) şi art. 130 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
l) art. 9, art. 12-15, art. 16 alin. (2) şi art. 20 din Legea nr. 95/2008, privind Statutul personalului aeronautic tehnic nenavigant din aviaţia civilã din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 18 aprilie 2008;
m) Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncã în condiţii speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006;
n) Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobatã cu completãri prin Legea nr. 78/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
o) Legea nr. 263/2008 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, cu modificãrile ulterioare;
p) Hotãrârea Guvernului nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculãrii pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 1 octombrie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
q) Hotãrârea Guvernului nr.751/2004 privind criteriile şi procentele de majorare a pensiei de serviciu a membrilor personalului diplomatic şi consular pentru contribuţiile la pensia suplimentarã achitate în valutã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 mai 2004;
r) prevederile referitoare la pensii cuprinse la alin. (1) şi (2) ale art. 11, alin. (3) al art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
s) prevederile referitoare la pensii cuprinse la alin. (3) al art. 19 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
ş) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

Preşedintele Cam. Deputaţilor Preşedintele Senatului

Roberta Alma Anastase Mircea Dan Geoanã
”””””””””‘””””””””””””””‘””””””””””‘”””””””””””””””””””””””””””””””””””…

Anexe la Legea 263-2010:

 ANEXE LG263